Un Tristan la Met sub bagheta lui Ionel Perlea

"Tristan si Isolda" a fost opera cu care Ionel Perlea a debutat, pe 1 decembrie 1949, la Opera "Metropolitan" din New York. Peste 16 zile a condus un spectacol care a fost transmis la radio. Inregistrarea acestei transmisii radiofonice a fost recent editata pe discuri compacte de casa "Archipel".

Cateva cuvinte despre "Archipel". Este o casa de discuri care se specializeaza in inregistrari istorice, de multe ori "pirate". Este o firma pe care in general o evit, calitatea sonora lasand de multe ori de dorit. "Tristan-ul" lui Perlea nu reprezinta o exceptie. Sunetul este zgomotos, dur, lipsit de claritate si in general inferior altor transmisii radiofonice din perioada aceea. Din pacate este singura versiune disponibila. De foarte multe ori o versiune sonor-superioara poate modifica observatiile facute despre o inregistrare istorica.

Iata deci impresiile mele. Punctul de atractie pentru majoritatea melomanilor din intreaga lume ar fi Lauritz Melchior, fiind ultima transmisie radiofonica pe care a facut-o interpretand acest rol. Nu cred insa ca gresec cand spun ca pentru noi atractia este Perlea: vocea lui Melchior, desi inca foarte buna, nu mai are prospetimea din celebra inregistrare (din nou dintr-o transmisie radiofonica) de la Covent Garden sub bagheta lui Reiner. In plus, la Covent Garden Melchior o avea drept partenera pe Kirsten Flagstad, cei doi formand un adevarat "cuplu de aur" in partiturile wagneriene. De remarcat ca Ionel Perlea a dirijat in 1950 la opera din San Francisco o serie de reprezentatii a operei "Tristan si Isolda" in care protagonista era Flagstad, interpretul rolului titular masculin fiind Ramon Vinay. Nu cred insa ca Perlea a dirijat vreodata "cuplul de aur" Melchior / Flagstad.

Trebuie totusi mentionat faptul ca, desi Melchior este considerat, probabil pe drept cuvant, cel mai mare tenor wagnerian al secolului trecut, el nu a interpretat niciodata rolul lui Tristan fara taieturi, si cred ca acelasi lucru este valabil si in cazul rolului lui Siegfried!

Rolul Isoldei este interpretat de Helen Traubel. Ceea ce m-a impresionat mai mult este, probabil paradoxal pentru acest rol si pentru cantareata, este delicatetea interpretei, delicatete dublata insa de forta si dramatism unde este nevoie. In rolul Branganei este distribuita Blanche Thebom, cunoscuta bineinteles pentru interpretarea aceluiasi rol din celebra versiune dirijata de Wilhelm Furtwangler. Formidabilul Herbert Janssen il interpreteaza pe Kurwenal dar din pacate vocea sa a inceput sa dea semne de oboseala; s-a retras de pe scena in mai putin de doi ani. In fine, Mihaly Szekely este interpretul rolului Regelui Marke. Din cauza sunetului vocea sa pare - desigur, pe nedrept - sa fie mai dura decat il stiu din alte inregistrari.

Bun, dar Perlea? El este intotdeauna atent, intotdeauna prezent, nu pierde niciodata discursul muzical si stie sa suporte bine cantaretii. Nu este o versiune lipsita de personalitate, dar nici nu are intensitatea lui Karajan (vorbesc de versiunea din 1952 de la Festivalul de la Bayreuth, nu de inregistrarea pentru EMI cu Filarmonica din Berlin) si nici magia - nu am alt cuvant - lui Furtwangler. Remarc totusi caldura sunetului pe care Perlea il extrage din orchestra. Care orchestra nu are precizia tehnica din zilele de azi, si acest lucru se poate observa in special in compartimentul suflatorilor din lemn, dar sunetul negru, catifelat al corzilor este de negasit astazi.

Acest "Tristan" reprezinta singura inregistrare a unei opere wagneriene dirijata de un roman. Din fericire, si in ciuda sunetului, ea merita ascultata nu numai din "motive patriotice" chiar daca exista si versiuni mai bune.