Rapsodia a II-a la Philadelphia

Orchestra din Philadelphia nu a mai executat Rapsodia a II-a de Enescu din 1989. Atunci a condus James DePriest. Reluarea se datorează dirijorului asociat, Rossen Milanov. Maestrul bulgar programează frecvent cele doua Rapsodii în concertele sale şi, evident, iubeşte muzica lui Enescu. Poate ca o iubeşte chiar prea mult. Altfel nu mi-aş explica tempo-ul lent ales cel putin în prima parte a lucării. Din fericire, lucrează cu un minunat ansamblu a cărui resurse ştie să le valorifice. Sunetul corzilor, care în trecut - dar mai rar din păcate astăzi - identifica Orchestra din Philadelphia, a fost mai bogat decât cel cerut de dirijorul principal, Charles Dutoit. În secţiunea de mijloc, dialogul dintre flaut şi oboi (Richard Woodhams, superb) l-a făcut pe criticul David Patrick Stearns să se gândească la lucrările de maturitate ale lui Enescu. Pe de altă parte, în coda, aş fi dorit o frazare mai bine ritmată a violei soliste.

Rossen Milanov nu este un maestru spectaculos. Gestica nu sare în ochi. Mai puţin preocupat de precizia tehnică, şeful de orchestră preferă să ghideze un întreg pasaj doar cu mâna stângă. Respinge efectul gol, prezenţa sa fiind mereu simtiţă, deşi uneori discret. Alege tempi moderaţi, poate chiar lenţi, fără să poată întotdeauna să susţină tensiunea necesară. Acest lucru l-am observat în cele doua poeme de Dvořák, Porumbelul din păduri şi Vârtelniţa de aur, ambele executate pentru prima oară de celebra orchestră.

În fine, noul şef al partidei de viole, Choong-Jin Chang, a interpretat Concertul de Béla Bártok. Ramas necompletat la moartea compozitorului, lucrarea a fost terminată de elevul Tibor Serly. Violistul coreean este un virtuoz, însă limbajul muzicii compozitorului maghiar îi este străin. Remarcabilă totuşi atenţia la detaliu din acompaniamentul lui Rossen Milanov.