O carte importanta poate fi rasfoita, fie si cu mari limitatii, pe Internet
Este vorba de The Philharmonic Symphony Society Of New York - Its First Hundred Years de John Erskine, carte care contine lista concertelor Filarmonicii din New York incepand cu sezonul 1917-1918 si terminand cu 1941-1942.
Inainte insa de a ne entuziasma, trebuie precizate unele lucruri. Dupa cum se poate deduce, ceea ce numim astazi "The New York Philharmonic" a fost formata din unirea (in 1928) a doua orchestre: "Philharmonic Society" si "New York Symphony Society", denumirea oficiala fiind "The Philharmonic Symphony Society Of New York". Aceasta denumire se pastreaza pana azi, dar este mai mult folosita in latura administrativa a institutiei. Pentru marea majoritate a melomanilor, orchestra ramane "The New York Philharmonic".
Iar in istoria orchestrei, a mai avut loc o alta uniune: in 1921 cand "Philharmonic Society" a absorbit "National Symphony Orchestra" (nici o legatura cu orchestra de astazi din Washington care a fost fondata in 1931.) Acea "National Symphony Orchestra" din New York a fost fondata in 1919 de Edgar Varèse sub denumirea de "New Symphony Orchestra", dar directoratul muzical pe vremea unirii cu "Philharmonic Society" a fost asigurat de nimeni altul decat Willem Mengelberg.
Deci o lista completa ar trebui sa contina nu doar concertele Filarmonicii, ci si cele sustinute de "New York Symphony Society" si de "New Symphony Orchestra", dar cartea lui Erskine ne ofera doar lista celor date de "Philharmonic Society" si, evident dupa unire, de "The Philharmonic Symphony Society Of New York". Si din pacate nu toate concertele sunt trecute. De exemplu ultima aparitie a lui George Enescu la pupitrul orchestrei, cea de pa 5 mai, 1939, cu ocazia Expozitiei Universale, nu este mentionata. (Unele monografii vorbesc de asa-numitul "concert de despartire" sutinut in 1950, concert dirijat de Ionel Perlea, in care Enescu si Yehudi Menuhin au interpretat "Dublul" de Bach. Dar orchestra in acea ocazie nu era Filarmonica din New York, desi nu este exclus ca unii membri ai Filarmonicii sa fi luat parte la concert. Nu cunosc exact ce orchestra a participat atunci. O alta ipoteza care a fost data in unele monografii este cea a Orchestrei Operei Metropolitan. Dar concertul nu apare in arhiva teatrului new-yorkez. Cred atunci ca ar fi vorba de o orchestra de "liber-profesionisti" - cunoaste cineva un termen mai bun? Faptul ca am citit in unele locuri "Symphony Orchestra of Seventy" imi intareste aceasta ipoteza.)
Vorbind despre artistii romani, in afara lui George Enescu (Enesco in carte), il intalnim doar pe George Georgescu (numit aici Georges Georgesco.) Altfel, dintre marii dirijori ii avem pe Mengelberg, Toscanini, sau Barbirolli ca directori, pe Furtwängler, Reiner, Beecham, Walter, Stokowski, Krauss, Klemperer, Erich Kleiber, sau Stravinsky ca sefi-invitati. Un concert care sare in ochi este cel din 21 decembrie, 1926, cand George Georgescu si Willem Mengelberg impart prezenta pe podium; John McCormack a fost solist.
Iata cum se citesc concertele - este nevoie de o mica explicatie. Sa luam de exemplu stagiunea 1936-1937, prima in care a dirijat Enescu. Observati lista dirijorilor John Barbirolli si Artur Rodzinski la care li se adauga Carlos Chavez, George Enescu, si Igor Stravinsky ca invitati. Dupa primul concert, cel de pe 5-6 noiembrie, apar initialele dirijorului: JB, adica John Barbirolli (pe atunci nu inca Sir.) Apoi initialele sefului de orchestra nu mai apar pana la concertele de pe 28 si 29 ianuarie, dirijate de George Enescu. Din moment ce initialele nu au fost schimbate, atunci toate concertele intre 6 noiembrie si 28 ianuarie au fost dirijate de Barbirolli. Urmatoarea schimbare apare pe 11-12 februarie cand la pupitru se afla Carlos Chavez. Deci intre 28 ianuarie si 11 februarie a dirijat Enescu. Si asa mai departe.
Numele solistilor nu este abreviat. Alte prescurtari ar fi cele gen "MOH", care indica locul de desfasurare al concertului, in acest caz "Metropolitan Opera House" (vechiul "Met", desigur.) Daca astfel de initiale nu apar la inceputul concertului, atunci acesta a avut loc la Carnegie Hall. De remarcat ca George Enescu a fost singurul dirijor-invitat in stagiunile 1937-1938 si 1938-1939. El a fost invitat si in stagiunea 1939-1940 dar s-a imbolnavit de pneumonie iar concertele pe care trebuia sa le sustina au fost impartite intre Igor Stravinsky si John Barbirolli, cu program schimbat, desigur. Iar apoi cel de-al doilea razboi mondial i-a stricat o cariera americana aflata atunci la apogeu.
In afara listei concertelor, cartea lui Erskine nu prezinta nici un alt interes. Vorbesc in titlu de limitatii. Da, doar un numar restrans de pagini pot fi citite on-line, deci sugerez sa faceti o cautare pentru artistul preferat sau sa mergeti direct la lista concertelor. Numarul paginilor care pot fi "rasfoite" este suficient pentru artistii romani sau pentru majoritatea dirijorilor oaspeti, daca nu pentru directorii muzicali precum Toscanini.
Lectura poate fi facuta aici.
Pentru cei ce doresc o istorie detaliata a Filarmonicii din New York, pot recomanda cartea lui Howard Shanet, Philharmonic: A History Of New York's Orchestra, publicata in 1975. Dl. Shanet chiar corecteaza unele erori aparute in cartea d-lui Erskine. Din pacate, autorul vorbeste doar foarte putin despre "New York Symphony Society", dar contine lista concertelor incepand cu stagiunea 1942-1943 si terminand cu 1970-1971 (la o prima si rapida rasfoire nu am dat de numele nici unui artist roman care sa fi aparut cu orchestra in acea perioada!!! Trebuie insa mentionat numele lui George Banat, membru al partidei de vioara 1.) Lista concertelor Filarmonicii intre anii 1842 (anul incare a fost fondata) si 1917 poate fi gasita in doua alte carti: The Philharmonic Society Of New York: ‘A Memorial’ de Henry Edward Krehbiel (1842-1892) si The Philharmonic Society Of New York and its 75th Anniversary; A Retrospect de James Gibbons Huneker (1892-1917.) Nici una dintre aceste carti nu se poate citi on-line, dar vechi copii ale lucrarii lui Shanet se mai pot gasi inca pe Internet. Sper ca totusi Filarmonica din New York sa-si digitalizeze arhiva si sa o faca disponibila pe pagina ei de Internet. Pana atunci, gratie lui John Erskine, nu mai este nevoie sa afisez lista concertelor artistilor romani.
Inainte insa de a ne entuziasma, trebuie precizate unele lucruri. Dupa cum se poate deduce, ceea ce numim astazi "The New York Philharmonic" a fost formata din unirea (in 1928) a doua orchestre: "Philharmonic Society" si "New York Symphony Society", denumirea oficiala fiind "The Philharmonic Symphony Society Of New York". Aceasta denumire se pastreaza pana azi, dar este mai mult folosita in latura administrativa a institutiei. Pentru marea majoritate a melomanilor, orchestra ramane "The New York Philharmonic".
Iar in istoria orchestrei, a mai avut loc o alta uniune: in 1921 cand "Philharmonic Society" a absorbit "National Symphony Orchestra" (nici o legatura cu orchestra de astazi din Washington care a fost fondata in 1931.) Acea "National Symphony Orchestra" din New York a fost fondata in 1919 de Edgar Varèse sub denumirea de "New Symphony Orchestra", dar directoratul muzical pe vremea unirii cu "Philharmonic Society" a fost asigurat de nimeni altul decat Willem Mengelberg.
Deci o lista completa ar trebui sa contina nu doar concertele Filarmonicii, ci si cele sustinute de "New York Symphony Society" si de "New Symphony Orchestra", dar cartea lui Erskine ne ofera doar lista celor date de "Philharmonic Society" si, evident dupa unire, de "The Philharmonic Symphony Society Of New York". Si din pacate nu toate concertele sunt trecute. De exemplu ultima aparitie a lui George Enescu la pupitrul orchestrei, cea de pa 5 mai, 1939, cu ocazia Expozitiei Universale, nu este mentionata. (Unele monografii vorbesc de asa-numitul "concert de despartire" sutinut in 1950, concert dirijat de Ionel Perlea, in care Enescu si Yehudi Menuhin au interpretat "Dublul" de Bach. Dar orchestra in acea ocazie nu era Filarmonica din New York, desi nu este exclus ca unii membri ai Filarmonicii sa fi luat parte la concert. Nu cunosc exact ce orchestra a participat atunci. O alta ipoteza care a fost data in unele monografii este cea a Orchestrei Operei Metropolitan. Dar concertul nu apare in arhiva teatrului new-yorkez. Cred atunci ca ar fi vorba de o orchestra de "liber-profesionisti" - cunoaste cineva un termen mai bun? Faptul ca am citit in unele locuri "Symphony Orchestra of Seventy" imi intareste aceasta ipoteza.)
Vorbind despre artistii romani, in afara lui George Enescu (Enesco in carte), il intalnim doar pe George Georgescu (numit aici Georges Georgesco.) Altfel, dintre marii dirijori ii avem pe Mengelberg, Toscanini, sau Barbirolli ca directori, pe Furtwängler, Reiner, Beecham, Walter, Stokowski, Krauss, Klemperer, Erich Kleiber, sau Stravinsky ca sefi-invitati. Un concert care sare in ochi este cel din 21 decembrie, 1926, cand George Georgescu si Willem Mengelberg impart prezenta pe podium; John McCormack a fost solist.
Iata cum se citesc concertele - este nevoie de o mica explicatie. Sa luam de exemplu stagiunea 1936-1937, prima in care a dirijat Enescu. Observati lista dirijorilor John Barbirolli si Artur Rodzinski la care li se adauga Carlos Chavez, George Enescu, si Igor Stravinsky ca invitati. Dupa primul concert, cel de pe 5-6 noiembrie, apar initialele dirijorului: JB, adica John Barbirolli (pe atunci nu inca Sir.) Apoi initialele sefului de orchestra nu mai apar pana la concertele de pe 28 si 29 ianuarie, dirijate de George Enescu. Din moment ce initialele nu au fost schimbate, atunci toate concertele intre 6 noiembrie si 28 ianuarie au fost dirijate de Barbirolli. Urmatoarea schimbare apare pe 11-12 februarie cand la pupitru se afla Carlos Chavez. Deci intre 28 ianuarie si 11 februarie a dirijat Enescu. Si asa mai departe.
Numele solistilor nu este abreviat. Alte prescurtari ar fi cele gen "MOH", care indica locul de desfasurare al concertului, in acest caz "Metropolitan Opera House" (vechiul "Met", desigur.) Daca astfel de initiale nu apar la inceputul concertului, atunci acesta a avut loc la Carnegie Hall. De remarcat ca George Enescu a fost singurul dirijor-invitat in stagiunile 1937-1938 si 1938-1939. El a fost invitat si in stagiunea 1939-1940 dar s-a imbolnavit de pneumonie iar concertele pe care trebuia sa le sustina au fost impartite intre Igor Stravinsky si John Barbirolli, cu program schimbat, desigur. Iar apoi cel de-al doilea razboi mondial i-a stricat o cariera americana aflata atunci la apogeu.
In afara listei concertelor, cartea lui Erskine nu prezinta nici un alt interes. Vorbesc in titlu de limitatii. Da, doar un numar restrans de pagini pot fi citite on-line, deci sugerez sa faceti o cautare pentru artistul preferat sau sa mergeti direct la lista concertelor. Numarul paginilor care pot fi "rasfoite" este suficient pentru artistii romani sau pentru majoritatea dirijorilor oaspeti, daca nu pentru directorii muzicali precum Toscanini.
Lectura poate fi facuta aici.
Pentru cei ce doresc o istorie detaliata a Filarmonicii din New York, pot recomanda cartea lui Howard Shanet, Philharmonic: A History Of New York's Orchestra, publicata in 1975. Dl. Shanet chiar corecteaza unele erori aparute in cartea d-lui Erskine. Din pacate, autorul vorbeste doar foarte putin despre "New York Symphony Society", dar contine lista concertelor incepand cu stagiunea 1942-1943 si terminand cu 1970-1971 (la o prima si rapida rasfoire nu am dat de numele nici unui artist roman care sa fi aparut cu orchestra in acea perioada!!! Trebuie insa mentionat numele lui George Banat, membru al partidei de vioara 1.) Lista concertelor Filarmonicii intre anii 1842 (anul incare a fost fondata) si 1917 poate fi gasita in doua alte carti: The Philharmonic Society Of New York: ‘A Memorial’ de Henry Edward Krehbiel (1842-1892) si The Philharmonic Society Of New York and its 75th Anniversary; A Retrospect de James Gibbons Huneker (1892-1917.) Nici una dintre aceste carti nu se poate citi on-line, dar vechi copii ale lucrarii lui Shanet se mai pot gasi inca pe Internet. Sper ca totusi Filarmonica din New York sa-si digitalizeze arhiva si sa o faca disponibila pe pagina ei de Internet. Pana atunci, gratie lui John Erskine, nu mai este nevoie sa afisez lista concertelor artistilor romani.
Etichete: Artisti Romani, Carti, Filarmonica din New York, George Enescu
publicat de George la
8:01 p.m.
<< Pagina de pornire