Lipsa de dogmatism a lui Ivan Fischer

Ivan Fischer este un dirijor care colaboreaza cu o orchestra de instrumente de epoca, Orchestra of the Age of Enlightenment. Este reconfortant atunci sa constat ca pentru el alegerea instrumentelor este doar punctul de plecare, nu scopul in sine. Asa cum a spus si intr-un interviu din ziarul Daily Telegraph, "adevaratul rol al muzicii este sa ne miste, iar acest lucru se intampla numai daca toti [muzicienii] sunt implicati in mod creativ".

Iar aceasta lipsa de dogmatism s-a manifestat si intr-un mod surprinzator in recentul concert sustinut in compania Orchestrei Simfonice Nationale din Washington: asezarea muzicienilor. In prima parte, cand s-a executat Concertul pentru Orchestra de Bartok, viorile a I-a si a II-a au fost situate una langa alta, urmate de violonceli si, in dreapta maestrului, de viole. Dirijorul a argumentat ca Bartok doreste un sunet condensat al viorilor si ca nu are rost sa fie divizate in stanga si dreapta sa. Aceasta diviziune a fost insa facuta in partea a II-a a programului cand s-a executat Simfonia a VII-a de Dvorak.

Din pacate concertul a fost o mica dezamagire. In Bartok am admirat pianissimile glaciale, dar in general lectura lui Fischer a fost surprinzator de lipsita de verva, exceptand unele pasaje cum ar fi parodia dupa Vaduva Vesela ("Vom merge la Maxim.") Dvorak a fost mai animat si mai dramatic, dar dirijorul nu a reusit inca sa obtina sunetul cald pe care si l-ar fi dorit si pe care in mod sigur l-ar avea peste cativa ani. Da, orchestra este mai disciplinata cand Fischer conduce dar din pacate maestrul nu se afla decat de putine ori la pupitru in ciuda titlului sau de dirijor principal.