Jonathan Sternberg dirijeaza Mozart

Curiozitatea de a cunoaste mai mult despre un muzician care, in cuvintele sale, a fost profund influentat de George Enescu, m-a determinat sa asculta una din putinele sale inregistrari disponibile astazi pe disc compact: cea a Serenadei "Posthorn" de Mozart disponibila gratie casei "Music and Arts". Inregistrarea a fost facuta in anul 1950 pentru Societatea "Haydn" fondata de muzicologul H.C. Robbins Landon. Interpretarea serenadei mozartiene nu este inca lipsita de o oarecare prospetime. Lectura domnului Sternberg este una directa si energetica in care rubato-ul, folosit adeasea de sefii de orchestra din acea epoca, lipseste cu desavarsire. Tempii sunt in general vioi dar nu exagerat de rapizi - daca e sa fiu cusurgiu, atunci poate ca al doilea menuet ar putea avea un tempo mai alert. Orchestra - nominal cea a "Operei de Stat din Viena", probabil cea de la Volksoper - poate ca nu are precizia celor de azi dar compenseaza prin sunetul vienez si prin stralucirea trompetelor si a timpanilor; pe de alta parte sunetul oboiului este acru, neplacut, dar aceasta este o problema a majoritatii inregistrarilor facute la Viena pana cam pe la mijlocul, chiar sfaristul anilor '60. Dimensiunile orchestrei sunt relativ reduse iar sunetul este mai putin greoi decat ceea ce se practica in acea epoca. Dar este o inregistrare buna per total.

Cuplajul este o alta inregistrare facuta pentru fost Societate "Haydn": concertul pentru trompeta al omonimului, solist fiind Helmut Wobisch. Domnul Wobisch a fost trompetistul Filarmonicii din Viena; tot el a sustinut partida Posthorn-ului in versiunea lui Jonathan Sternberg. In concertul de Haydn insa la pupitru se afla Anton Heiler, un eminent organist, dar care demonstreaza doar competenta ca dirijor. Desigur Jonathan Sternberg are o mana mai puternica.

Prefata din livretul acestui disc compact contine un interesant articol despre Societatea "Haydn" si despre muzicologul H.C. Robbins Landon. Acesta a infiintat societatea deoarece a observat ca, in ciuda pretuirii de care se bucura compozitorul, putine lucrari ale sale sunt executate in sala de concert (plus ça change...) si si mai putin sunt disponibile pe disc (aici intr-adevar s-a mai schimbat ceva.) De asemenea partiturile lui Haydn erau greu de gasit. Si daca domnul Robbins Landon nu a reusit sa graveze intergrala simfoniilor lui Haydn si nici sa scoata la lumina o editie intergrala a partiturilor simfoniilor, si daca atat inregistrarile cat si partiturile au fost depasite de cele mai recente, contributia sa nu poate fi neglijata. Jonathan Sternberg a fost unul dintre dirijorii care au imprimat multe simfonii, multe din ele in premiera discografica. Tot premiere discografice au fost sase Misse de Haydn, din care citez "Missa Lordului Nelson" sub bagheta lui Jonathan Sternberg solisti fiind Lisa della Casa, Elisabeth Höngen, Horst Taubman, si George London, sau opera "Orfeu si Euridice" ("L'anima del filosofo") sub bagheta lui Hans Swarowski. Iar evident ca domnul Robbins Landon nu s-a limitat la a inregistra doar Haydn - serenada "Posthorn" fiind un exemplu in acest sens. Un alt exemplu a fost opera "Don Giovanni" cu Mariano Stabile in rolul titular.