Orchestra Concertgebouw din Amsterdam la Kennedy Center

Pacat ca Ambasadorul Romaniei nu a fost prezent alaturi de omologii sai din Letonia si Olanda la concertul sustinut de celebra orchestra duminica dupa amiaza la Kennedy Center din Washington. Asa cum am mai spus, unul din concertmaestrii ansamblului este Liviu Prunaru. Exista desigur posibilitatea ca celalalt concertmaestru, bulgarul Vesko Eschkenazy sa fi fost liderul acestui concert, dar informatia s-ar fi putut afla cu o simpla intrebare.

Sau poate ca domnul Adrian Vierita nu stia nimic despre Liviu Prunaru, presa din tara, exceptand postul Romania Muzical, ramanand indiferenta sau poate chiar ignoranta. Oricum, a pierdut un concert foarte bun.

Mariss Jansons, directorul muzical al orchestrei si dirijorul concertului de fata, a ales un program ("Don Juan" de Richard Strauss si Simfonia a V-a de Gustav Mahler) prin care a dorit sa expuna splendoarea orchestrei. Si intr-adevar, nu-mi amintesc vreun alt concert al orchestrei in acustica seaca de la Kennedy Center in care sunetul cald al corzilor sa se fi auzit atat de bine. Dar nu numai corzile au sclipit. Alamurile au fost puternice fara insa a domina - poate as fi vrut totusi un ton mai firm al cornilor in "Don Juan". Din pacate sunetul dulce al suflatorilor de lemn a fost "inghitit" de acustica auditoriului. Pentru a asculta Orchestra Concertgebouw in toata splendoarea ei, o sala de concerte mai buna ar fi necesara - inca mai am in minte concertele de la Carnegie Hall. Dar a fost cel mai reusit concert al orchestrei la care am asistat la Kennedy Center iar meritul revine maestrului letonian.

Interpretarea poemului simfonic "Don Juan" s-a remarcat mai mult prin elan decat prin lirism. Daca am fost sedus de ceva, a fost desigur de sunetul orchestrei, al corzilor in particular - foarte sigure micile solo-uri ale lui Liviu Prunaru. Cat despre Mahler, pentru mine orice mare versiune a acestei lucrari ma epuizeaza emotionalmente. Varianta lui Jansons nu a facut-o. Marsul funebru din prima miscare a fost bine masurat, dar vehementa ceruta de compozitor in titlul miscarii secunde a fost uneori temperata. Poate ca dirijorul a dorit sa eviteze bombasticismul, dar orchestra Concertgebouw este prea erudita pentru acest lucru. Scherzo-ul ar fi cerut mai multa radianta. Delicat insa Adagietto-ul, in care sunetul corzilor imi va ramane multa vreme in minte. Iar Jansons a fost persuasiv in final, reusind sa capteze acea ironie ascunsa intr-o muzica aparent vesela.

Concertul a demonstrat insa ca orchestra Concertgebouw isi pastreaza inca sunetul pentru care este renumita. Evident, se afla pe maini bune.

Koninklijk Concertgebouworkest Amsterdam.
Dirijor: Mariss Jansons.

Program:
Richard Strauss: Don Juan, poem simfonic Op. 20.
Gustav Mahler: Simfonia nr. 5 in Do diez minor.

Duminica, 3 februarie, 2008.
Kennedy Center Concert Hall, Washington.