"Capodopere enesciene" de Pascal Bentoiu - o mica observatie

Cunoscuta carte a lui Pascal Bentoiu este desigur una din cele mai bune care s-a scris vreodata despre opera lui George Enescu. Analiza creatiei enesciene poate fi considerata aproape definitiva, si cu asta cred ca am spus tot.

Dar nu chiar tot. Fiindca as avea o rugaminte pentru Pascal Bentoiu. La editia a doua a cartii, autorul prefateaza noul capitol, cel dedicat simfoniilor a IV-a si a V-a de Enescu cu cuvintele: "nu doresc sa schimb nimic din analiza facuta in editia anterioara" (citez din memorie neavand in acest moment cartea la dispozitie, deci cuvintele domnului Bentoiu s-ar putea sa fie un pic diferite dar intelesul este acelasi.) Dar as fi vrut ca domnul Bentoiu sa schimbe un singur aspect: cel al discutiei inregistrarilor creatiei enesciene. Deoarece la data aparitiei editiei a II-a, in 1999, numarul acestor inregistrari a crescut cu mult in comparatie cu 1984, data tiparirii primei editii. Va rog maestre, scrieti o carte separata! Si includeti inregistrarile radio si din concert, chiar daca unele nu au fost publicate. Cum comparati de exemplu interpretarea Suitei a II-a de catre Antal Dorati cu versiunea lui Paul Paray cu cea a lui Constantin Silvestri sau cu cea a compozitorului?

Este adevarat ca in emisiunile facute alaturi de Alain Pâris despre care vorbeam ieri, Bentoiu atinge acest subiect - isi exprima de exemplu admiratia fata de varianta interpretativa a Simfoniei a III-a sub bagheta lui Ghenadi Rojdestvenski. Dar o analiza completa a interpretilor creatiei enesciene de la cel mai bun cunoscator al ei poate fi doar binevenita. Ce spuneti, maestre?