Mstislav Rostropovici

Unul din cei mai mari muzicieni a decedat astazi dupa o lupta acerba cu cancerul: Mstislav Rostropovici, pe care l-am cunoscut in ultimii ani in care a fost director muzical a Orchestrei Simfonice Nationale din Washington. Evident ca pentru majoritatea melomanilor artistul va ramane in istorie drept unul din marii violoncelisti.

Nu are rost sa mai discut datele biografice, sprijinul sau acordat lui Prokofiev, Sostakovici, sau Soljenitan (ramane totusi ca o pata amara simpatia pentru Putin.) Aceste informatii oricum sunt usor disponibile pe Internet. Voi depana mai mult unele impresii, amintiri din concertele sale la care mi-a fost dat sa asist.

Pe violoncelist l-am ascultat doar o singura data in "Muzica pentru violoncel si orchestra" de... Lorin Maazel sub bagheta compozitorului care a dirijat cu partitura! Rostropovici era deja trecut de varful carierei de instrumentist dar a reusit sa ma convinga ca lucrarea nu este fara merit. Ramane deci dirijorul si aici rezultatele au fost mai putin convingatoare. S-a vorbit in mai multe randuri de faptul ca tehnica sa a fost deficitara, lucru pe care el insusi o recunoaste, iar aceasta s-a vazut in faptul ca Orchestra Simfonica Nationala a regresat in comparatie cu anii in care Antal Dorati a fost director. A fost deficitar in interpretarea repertoriului standard ca de exemplu Beethoven, Brahms, Mozart iar ca acompaniator, ce sa mai spun. Dar in muzica pe care o simtea, cea a prietenilor sai Britten, Prokofiev, Bernstein si, mai presus de toate Sostakovici, rezultatele erau magnifice. Nu o sa uit niciodata ultimul sau concert in compania Orchestrei Simfonice Nationale cand a interpretat Simfonia a V-a de Sostakovici, o versiune net superioara inregistrarilor sale si unul din cele mai bune concerte la care am asistat.

Dupa acest concert am intrat in cabina dorind sa-l cunosc. Era obosit si nu avea timp de palavre, dar m-a imbratisat si m-a sarutat pe obraz de trei ori, caldura sa fiind autentica. Iar cand ne-am despartit, am facut-o cu un ironic si sarcastic "traiasca prietenia romano-sovietica"; stiam din memoriile lui Ioan Holender ca acestea sunt printre putinile cuvinte romanesti pe care si le-a amintit.

Inchei cu o mica colectie de fotografii aparuta in editia online a ziarului Washington Post. Si cu felul in care a intrat in memoria orchestrei sale.

P.S. Ca sa fiu un pic mai clar, cand am vorbit de "ultimul sau concert in compania Orchestrei Simfonice Nationale" ar fi trebuit sa scriu "ultimul sau concert in compania Orchestrei Simfonice Nationale la care am asistat".