Domingo in rolul lui Siegmund

Ciclul "Inelului Nibelungului" continua la Opera din Washingon cu opera "Walkiria" dupa ce "Aurul Rinului" fusese prezentat anul trecut. Interesul a fost dublat de faptul ca rolul lui Siegmund a fost interpretat de Placido Domingo.

Exista un motiv pentru longevitatea uluitoare a cantaretului: inteligenta cu care si-a ales rolul potrivit la timpul potrivit - si vorbim aici de un repertoriu de peste 120 de roluri, repertoriu inca in crestere: anul viitor va interpretat pentru prima oara roluri in operele "Ifigenia in Taurida" de Gluck si "Tamerlano" de Handel. Iar rolul lui "Siegmund" i se potriveste foarte bine tenorului la acest punct al carierei. Nu ca o manusa asa cum a fost cazul chiar cu doi-trei ani in urma deoarece de data aceasta Domingo a trebuit sa transpuna unele pasaje. In plus, vocea este un pic mai groasa; nu degeaba se pregateste sa interpreteze rolul lui Simon Boccanegra. De asemenea au existat unele mici fragmente in care intonatia a fost cam nesigura. Altfel a fost o interpretare matura, nelipsita de forta unde a fost nevoie si nici de delicatete care a confirmat clasa tenorului. Unde gasim un Siegfried mai bun astazi? Christian Franz? Clifton Forbis? Endrik Wottrich? Poul Elming? Sa fim seriosi.

Restul distributiei a fost si ea excelenta. De remarcat in primul rand pe Anja Kampe, interpreta rolului Sieglindei. O voce calda, proaspata, o actrita foarte buna, este o cantareata de care vom mai auzi. O surpriza a fost Linda Watson in rolul Brunhildei. Am ascultat cantareata cu cativa ani in urma la "Met" in rolul lui Kundry din Parsifal si tin minte ca am fost deceptionat. De data aceasta insa nu a avut nici un fel de probleme in dificilul rol. Registrul este amplu, vocea are forta, dificilele fraze wagneriene nu o sperie. Dar este mult prea rece, prea distantata, eificienta dar obiectiva. Celalalt rol feminin principal a fost Fricka, foarte bine interpretat de Elizabeth Bishop.

Cat despre barbati, Alan Held a fost si el o surpriza placuta in rolul lui Wotan. L-am ascultat la "Met" in alte roluri de bas-bariton din "Inelul Nibelungului" precum Donner sau Gunther. Wotan insa este un rol mult mai dificil si in general cantaretul i-a facut fata cu brio. Am avut totusi unele rezervatii asupra tonului vocii sale in actul al II-lea; aceste rezervatii au disparut in cea mai mare parte in actul al III-lea. In fine, Gidon Saks nu a avut probleme cu rolul lui Hunding dar as fi dorit o voce mai profunda, mai amenintatoare.

Orchestra operei din Washington progreseaza vizibil in fiecare an, iar acest lucru se datoreaza directorului muzical Heinz Fricke care a sarbatorit 80 de ani in februarie. Dirijorul este un veritabil profesionist, specialist in operele wagneriene. Dar intr-o opera precum "Walkiria" este imposibil sa nu compar cu celebrele inregistrari pe care le am in minte iar atunci interpretarea lui Fricke, desi corecta, mi se pare cam lipsita de imaginatie. Unde este furia furtunii care deschide lucrarea? De ce Hunding nu parea prea sperietor - ca sa dau doar doua exemple? Nu vreau sa fiu prea dur dar oricum diferenta intre "bun" si "mare" era limpede.

Montarea Francescai Zambello a fost politic corecta, incongruenta, si plina de stereotipuri. La sfarsitul "Aurului Rinului", zeii au intrat nu in Valhala ci intr-o nava de croaziera. Care nava de croaziera s-a transformat in mod misterios in "Walkiria" intr-un birou executiv. Al carui director era Wotan - tot la fel cum era director / executive / capitalist si in celebra montare a lui Patrice Chereau de la Bayreuth din 1976 si in multe productii care i-au urmat. Si ideea nu mi se pare reusita deoarece Wotan este un personaj mult prea complex ca sa fie redus astfel la caricatura. Evident ca totate personajele au fost imbracate in costume moderne, dar sabii si sulite tot aveau - si cum se prepara Hunding, ca la scrima! Walkiriile erau toate parasutiste - de ce nu? - dar felul in care sosirea lor a fost pusa in scena m-a facut sa izbucnesc in hohote de ras si nu mai tin minte sa fi ras vreodata in timpul "Cavalcadei Walkiriilor". Si tot asa.

Oricum, din punct de vedere muzical a fost o reusita, o "Walkirie" care desi probabil nu va ramane in anale, ar fi fost binevenita in orice companie de opera din ziua de azi. Ceea ce nu este putin.

Walkiria de Richard Wagner

Dirijor: Heinz Fricke

Regia: Francesca Zambello
Decoruri: Michael Yeargan
Costume: Catherine Zuber
Lumini: Mark McCullough

Siegmund: Placido Domingo
Sieglinde: Anja Kampe
Wotan: Alan Held
Brunhilde: Linda Watson
Fricka: Elizabeth Bishop
Hunding: Gidon Saks

Sambata, 14 aprilie, 2007
Washington Opera
Kennedy Center Opera House