Probleme de repertoriu

Cu numai o luna inainte, pianistul chinez Yundi Li interpreta la Centrul Pentru Arte al Universitatii "George Mason" Concertul pentru pian numarul 1 de Franz Liszt in compania Orchestrei "Gewandhaus" din Leipzig si a dirijorului Riccardo Chailly. Am vorbit despre acest concert aici si, desi mi-am exprimat unele rezervatii, pana la urma nu mi-a displacut versiunea tanarului pianist chiar daca a avut nenorocul sa-l ascult la doua zile dupa Martha Argerich.

Cu surprindere constat deci ca, pentru concertele de la sfarsitul saptamanii trecute sustinute in compania Orchestrei Simfonice Nationale din Washington, pianistul chinez a ales tot Concertul pentru pian numarul 1 de Franz Liszt. De ce oare aceasta neglijenta in alegerea repertoriului? Sa nu fi stiut pianistul sau managerul sau faptul ca Centrul Pentru Arte al Universitatii "George Mason" se afla la numai o jumatate de ora de Washington si ca o mare parte a publicului Orchestrei Simfonice Nationale provine din suburbii? Repet, nu mi-a displacut versiunea lui Yundi Li insa nici nu m-a entuziasmat atat de mult incat sa ma faca sa o reascult. Daca Martha Argerich de exemplu ar fi cantat acelasi lucru pe care l-a facut cu o luna inainte m-as fi dus la concertul ei fara sa clipesc din ochi. Dar acesta este privilegiul marilor artisti iar adevaratii mari artisti sunt putini. Am ales deci drumul New York-ului pentru a asista la ultima reprezentatie din acest sezon cu "Die Ägyptische Helena" de Richard Strauss la "Met".

Vorbind de repertoriu, nu pot sa nu-mi exprim dezamagirea fata de timiditatea lui Leonard Slatkin in concertele Orchestrei Simfonice Nationale. In trecut Slatkin a programat Bax la Chicago, Lutoslawksi si Suk la New York, Enescu la Frankfurt si Paris (si evident la Bucuresti), Ropartz si Florent Schmitt la Paris, si exemplele ar putea continua. El nici macar nu a programat o lucrare pentru a carei inregistrare a obtinut un premiu "Grammy" si care-i este foarte propiata: "Cantece ale inocentei si ale experientei" de William Bolcom. Si ce ne-a oferit la Washington? A trebuit sa repete de trei ori lucrari precum Simfonia a II-a de Rahmaninov sau "Carnavalul Animalelor" de Saint-Saens. A programat de trei ori Simfonia a IX-a de Dvorak pana cand in sfarsit sa o execute si pe a VI-a, lucrare pe care o dirijase atat la New York cat si la Londra. In general, pentru un om cu o curiozitate deosebita si care a dirijat atatea raritati in timpul in care a fost directorul muzical al Orchestrei Simfonice din St. Louis, preferintele sale repertoriale au fost surprinzatoare.

Trebuie totusi sa admit ca Slatkin a oferit Washingtonului unele premiere importante - si surprinzator de tarzii: "Glagolská mše" (o traducere ar fi "Missa Glagolitica") de Leos Janacek sau Simfonia "Turangalila" de Messiaen plus una din cele mai frumoase revelatii pe care le-am avut in salile de concert: "Cruciada copiilor" de Gabriel Pierne. Este posibil ca managementul orchestrei sa nu-l fi lasat pe Slatkin sa programeze lucrarile pe care intr-adevar le doreste, iar ca urmare dirijorul si-a pierdut interesul si rezultatul se vede.

Si daca vorbim de repertoriu, Christoph Eschenbach a spus cu ocazia inregistratrii Simfoniei a II-a de Roussel ca lucrarea a fost "descoperirea repertoriala care i-a adus cele mai mari satisfactii in ultimii ani." (Buna dimineata, Herr Eschenbach!). Daca ceea ce a spus este adevarat, atunci de ce nu a programat simfonia cu Orchestra din Philadelphia? - inregistrarea fiind efectuata cu Orchestre de Paris. In mod ciudat, muzica lui Albert Roussel va fi executata stagiunea viitoare la Philadelphia dar sub un dirijor oaspete, Stephane Deneve, care va interpreta Suita a II-a din baletul "Bacchus et Ariane." Si exemplele ar putea continua spre frustrarea celor care doresc sa asculte si altceva in afara repertoriului standard.