"...atribuita lui Bach"

Daca nu ma insel, Christopher Hogwood a fost cel care a spus ca o lucrare atribuita lui Bach (sau Handel, Vivaldi, etc.) este "aproape sigur nu de Bach" (sau sau Handel, Vivaldi, etc.) Acesta este si cazul "Pasiunii dupa Luca" executata duminica de ansamblul "Washington Bach Consort" la National Presbyterian Church. Dupa cum ne informeaza programul de sala, lucrarea exista intr-un manuscris partial copiat de Johann Sebastian Bach - care a adaugat inscriptia "J.J." ("Jesu juva" sau "Isuse ajuta-ne") asa cum a facut la majoritatea lucrarilor scrise de el - cat si de fiul acestuia, Carl Philipp Emanuel. Bach-pere a dirijat lucrarea in Vinerea Mare din 1630. Manuscrisul a fost vazut de Felix Mendelssohn-Bartholdy si de Johannes Brahms care au avut dubii asupra autenticitatii. Mendelssohn chiar a afirmat: "daca lucrarea aceasta este scrisa de Bach, atunci eu ma spanzur." Printre numele vehiculate ca posibili autori ai lucrarii sunt Johann Melchior Molter, Johann Hermann Schein, sau chiar Heinrich Schutz!

Dar nu cred ca este nevoie de avizul expertilor pentru a convinge orice meloman cat de cat familiarizat cu muzica lui Bach ca Pasiunea dupa Luca nu este autentica. Lucrarea nu este lipsita de un oarecare farmec si de inocenta, dar nu are dimensiunile nici dramatismul celor doua Pasiuni autentice, dupa Ioan si Matei. Coralele domina, iar corurile "turbae" sunt lipsite de vlaga, in special in prima parte. Impresia generala este cea a unei lucrari statice, impresie accentuata de monotonia vocii tenorului Robert Petillo in rolul Evenghelistului si, intr-o mai mica masura, a bas-baritonului Christopher Nomura in rolul lui Isus. Ma intreb daca impresia mea nu ar fi fost alta daca tenorul Frederick Urrey care a cantat mult mai expresiv ariile ar fi interpretat rolul Evanghelistului. Ceilalti solisti, cu exeptia mezzo-sopranei Jennifer Hines, au fost membrii ai corului asa cum se obisnuieste de multe ori in ansamblurile de muzica veche. Au cantat fara vibrato, dar si fara ornamentari in arii.

Chiar daca are la dispozitie o orchestra de instrumente de epoca, dirijorul J. Reilly Lewis nu este, slava Domnului, adeptul stilului ultra-agresiv practicat de multe formatii din Italia sau Germania. El a incercat sa puna lucrarea in cea mai buna lumina, dar cred ca uneori un tempo un pic mai rapid ar fi fost binevenit. De asemenea, el nu este adeptul stilului minimalist: orchestra a avut 15 instrumentisti iar corul 24 de cantareti. Vorbind de orchestra si de cor, au fost ambele foarte bune, desi poate nu chiar la nivelul celor mai mari din lume. Si oricum, eu in general prefer instrumente moderne.

Inainte de executarea Pasiunii, organistul Scott Dettra a executat Preludiul in Do minor BWV 546 de Bach. Din nou s-a putut observa diferenta intre o lucrare autentica de Bach si una fals-atribuita. Iar Dettra a avut elanul si dramatismul care uneori au lipsit in executia Pasiunii.

Chiar si cu unele slabiciuni, a fost o interpretare mai mult decat onorabila a unei lucrari rar cantate. Daca Bach a gasit de cuviinta sa copieze si sa dirijeze aceasta Pasiune dupa Luca, noi de ce n-am asculta-o uneori?

Washington Bach Consort
Dirijor: J. Reilly Lewis

Solisti:
Robert Petillo, tenor - Evanghelistul.
Christopher Nomura, bas-bariton - Isus.

Rebecca Kellerman Petretta, soparana - arii.
Jennifer Hines, mezzo-soprana - arii.
Frederick Urrey, tenor - arii.
Scott Auby, bas - Pilat.

Joellen Brassfield, soprana - roluri minore.
Naomi DeVries Pomerantz, mezzo-soprana - roluri minore.
Gary Glick, tenor - roluri minore.
Gary Seighman, tenor - roluri minore.
John Wiggins, tenor - roluri minore.
Jon Bruno, bas - roluri minore.
Antony Zwerdling, bas - roluri minore.

Scott Dettra, orga, basso continuo.
Alice Robbins, violoncel, basso continuo.
Robert Nairn, contrabas, basso continuo.

Program:
Johann Sebastian Bach: Preludiul in Do minor BWV 546 pentru orga
Pasiunea dupa Luca BWV 246, compozitor anonim, atribuita lui Bach.

Duminica, 18 martie, 2007
National Presbyterian Church, Washington