Belohlavek la Washington, Vivaldi - fara dirijor - la Baltimore

Cu catva timp in urma ma plangeam de ingustimea repertoriului orchestrei din Washington - si nu numai. Iata insa ca in concertul din saptamana trecuta doua piese, "Richard al III-lea" de Smetana si reconstructia concertului pentru vioara "Peregrinarea unui suflet mic" de Janacek, au fost executate pentru prima oara de orchestra iar o alta piesa, Uvertura "Othello" de Dvorak, a mai fost cantata doar o singura data si asta cu mai mult de 30 de ani in urma. Programul a fost completat de Concertul pentru vioara nr. 3 de Mozart si de "Vltava" de Smetana.

Dirijorul Jiri Belohlavek a reusit sa obtina sonoritati calde si rustice din orchestra, sonoritati dublate de o claritate remarcabila. Si iata in sfarsit pe cineva care a reusit sa stapaneasca alamurile care nu au mai acoperit toata orchestra. Aceasta insa cu pretul stralucirii si a incisivitatii. De fapt in tot timpul concertului aveam impresia ca dirijorul se temea de orice exces si ca ar fi putut sa fie mai implicat emotionalmente dar ca efectiv nu a dorit acest lucru.

Solist a fost violonistul german Christian Tetzlaff. In ciuda - sau poate datorita - faptului ca stapaneste perfect mijloacele instrumentului sau, ne-a oferit un Mozart curat, in care orice fraza era perfect calculata, in care nimic nu a fost lasat la intamplare, dar lipsit de spontaneitate, chiar insipid. Muzica lui Janacek insa i se potriveste mai bine iar concertul, reconstituit de Leos Faltus si Milos Stedron, a avut parte de o interpretare mult mai stralucitoare, din nou bine gandita si inteligenta, dar nu milimetric calculata.

Nu de spontaneitate duce lipsa Jonathan Carney, concertmaestrul Orchestrei din Baltimore. El ne-a oferit, ce altceva, cele "Patru anotimpuri" ale lui Vivaldi si "Las Cuatro Estaciones Porteñas" de Astor Piazzolla in transcriptia pentru orchestra de coarde a lui Leonid Desyatnikov, transcriptie facuta pentru Gidon Kremer. (Ca o paranteza, sa amintesc aici ca tot Desyatnikov a transcris si "Octetul" lui Enescu tot pentru Kremer.)

Interpretarea muzicii lui Vivaldi a fost directa si am putut remarca colaborarea stransa intre membrii orchestrei si liderul lor. Nu s-a incercat sa se imiteze stilul orchestrelor cu instrumente de epoca: am ascultat o orchestra cu instrumente moderne, e adevarat de dimensiuni mai reduse, dar care a cantat cu destul legato si care nu s-a sfiit sa produca un sunet cald si amplu. In muzica lui Piazzolla insa s-a simtit lipsa bandeonului. Este adevarat, compozitorul a permis ba chiar a incurajat transcriptia pieselor sale pentru diverse combinatii instrumentale, iar Desyatnikov a facut aceasta transcriptie cu mult bun gust. Totusi ceva lipsea, dar nu este oare aproape mereu cazul cu transcriptii?

Orchestra Simfonica Nationala din Washington
Dirijor: Jiri Belohlavek
Solist: Christian Tetzlaff

Program:
Antonin Dvorak: Uvertura "Othello" Op. 93
Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul pentru vioara si orchestra nr. 3 in Sol Major KV 216
Bedrich Smetana: "Richard al III-lea", poem simfonic Op. 11
Leos Janacek: Concertul pentru vioara si orchestra "Peregrinarea unui suflet mic" reconstituit de Leos Faltus si Milos Stedron.
Bedrich Smetana: "Vltava", poem simfonic.

Vineri, 20 aprilie, 2007
Kennedy Center Concert Hall, Washington


Orchestra Simfonica din Baltimore
Dirijor si solist: Jonathan Carney

Program:
Antonio Vivaldi: "Anotimpurile", patru concerte pentru vioara si orchestra Op. 8 nr. 1-4.
Astor Piazzolla: "Las Cuatro Estaciones Porteñas" transcrise pentru orchestra de coarde de Leonid Desyatnikov.

Sambata, 21 aprilie, 2007
Joseph Meyerhoff Hall, Baltimore