Oedipe la Toulouse, etc.
In Scrisoarea pentru melomani aparuta in editia trecuta a Suplimentului de Cultura a editurii Polirom, prietenul meu Victor Eskenasy trece in revista cronicile aparute in presa franceza. Ii multumesc pentru ca a mentionat blogul meu. Sper ca sa pot curand sa ascult inregistrarea spectacolului si voi reveni cu ganduri.
Zilele urmatoare insa voi prezenta cateva articole aparute in presa franceza cu ocazia premierei de la Paris din 1936. Este vorba de doua doua cronici semnate de Emile Vuillermoz si una de Reynaldo Hahn. Ele au fost reproduse in programul de sala de la Toulouse. Fragmente din unele din ele au putut fi citite in majoritatea monografiilor dedicate compozitorului, dar textul complet este mai greu de gasit.
Ieri am asistat la un recital in care violonista Midori, acompaniata de Robert McDonald, a interpretat lucrari de Schumann, Beethoven, Cage, si Enescu - Sonata a III-a in caracter popular romanesc, piesa de rezistenta a programului. De fapt artistii au inregistrat lucrarea enesciana cu cativa ani in urma dar casa Sony pastreaza in continuare gravarea in arhive. Versiunea de ieri a fost caracterizata prin precizie tehnica si intonatie clara, dar elementele folclorice sunt evident straine interpretilor. Si totusi partea a I-a a fost intr-adevar melancolica iar cand partitura cere intensitate, aceasta nu a lipsit - in contrast cu restul recitalului care a fost cam monoton. O ratare onorabila.
Zilele urmatoare insa voi prezenta cateva articole aparute in presa franceza cu ocazia premierei de la Paris din 1936. Este vorba de doua doua cronici semnate de Emile Vuillermoz si una de Reynaldo Hahn. Ele au fost reproduse in programul de sala de la Toulouse. Fragmente din unele din ele au putut fi citite in majoritatea monografiilor dedicate compozitorului, dar textul complet este mai greu de gasit.
Ieri am asistat la un recital in care violonista Midori, acompaniata de Robert McDonald, a interpretat lucrari de Schumann, Beethoven, Cage, si Enescu - Sonata a III-a in caracter popular romanesc, piesa de rezistenta a programului. De fapt artistii au inregistrat lucrarea enesciana cu cativa ani in urma dar casa Sony pastreaza in continuare gravarea in arhive. Versiunea de ieri a fost caracterizata prin precizie tehnica si intonatie clara, dar elementele folclorice sunt evident straine interpretilor. Si totusi partea a I-a a fost intr-adevar melancolica iar cand partitura cere intensitate, aceasta nu a lipsit - in contrast cu restul recitalului care a fost cam monoton. O ratare onorabila.
Etichete: Compozitori Romani, Concerte, George Enescu, opera
<< Pagina de pornire