O "Scrisoare pentru melomani" despre Mindru Katz

De nepierdut "Scrisoarea pentru melomani" in care Victor Eskenasy ni-l prezinta pe pianistul Mordecai Shehori vorbind despre profesorul sau, Mindru Katz. Retin in special acest paragraf:

"M-am dus la el acasa; imi amintesc ca am cantat pentru el prima Balada de Chopin si mi-a spus ca am talent, dar ca nu stiu nimic despre pian; ceea ce era adevarat. Si mi-a cerut sa aleg. Mi-a spus: 'Iti dau doua optiuni. Cea dintai este sa fac ceea ce fac si alti profesori –el o numea [optiunea] cosmetica –, elevul canta, profesorul spune: canti putin mai tare, canti mai sensibil, nu te opri, asteapta putin; mai mult sau mai putin acest gen de lectie. Sau, daca vrei – mi-a spus –, te pot invata cum sa canti la pian, dar pentru asta trebuie sa incetezisa mai dai concerte, sa nu mai canti nimic din ce ai cantat pana acum, trebuie sa canti solfegii, sa canti pentru multi ani simple note, simple acorduri'.

Dupa ce am cantat, s-a asezat la pian si mi-a cantat el; am auzit, am vazut ce putea face cu sunetul, ce iesea din pian. Pana astazi, nimeni, nici chiar Horowitz, nu poate scoate din pian un asemenea sunet. Era un sunet special si stia exact cum sa-l produca. Si dintr-o data i-amraspuns: 'Sigur ca vreau cea de-a doua optiune'. Si am inceput...

[...]

Metoda lui era speciala fiindca la baza ei se afla cunoasterea felului de a folosi bratul si corpul cand canti. Si cum sa asculti."

De ce am subliniat aceste pasaje? Deoarece ele m-au dus imediat cu gandul la Sergiu Celibidache. Metoda de a construi fraza muzicala din cele mai mici elemente pe care o aplica Mindru Katz pianului isi gaseste un echivalent in cea pe care Celibidache o aplica orchestrei. Este notoriu faptul ca la multe din repetitii dirijorul nu a facut nimic altceva decat sa acordeze orchestra dupa propria sa metodologie, lucru care a atins nu de putine ori antipatia muzicienilor. Cand in fine o partitura era repetata, Celibidache se oprea nu de putine ori doar asupra unei masuri, asa cum o facea si Mindru Katz. Dar cu toate acestea, interpretarile lor (si trebuie din pacate sa spun ca nu am ascultat foarte multe inregistrari ale pianistului) nu dau niciodata impresia ca s-ar pierde in detalii neglijand arhitectura unei piese.

Se poate desigur argumenta ca repetand milimetric o lucrare ar duce la pierderea spontaneitatii. Dar nu este pana la urma o relatie de lunga durata ceea ce satisface mai mult?

Nu este atunci de mirare ca Celibidache si Mindru Katz au colaborat - ar exista documente sonore?

P.S. Nu uitati sa cititi si partea a II-a a scrisorii.

P.P.S. Mai retin un lucru din citat: "si cum asculti". Atat Celibidache cat si Mindru Katz puneau accent pe acest aspect; Celibidache insista ca membrii orchestrei sa se poata auzi unii pe altii.