Filarmonica della Scala in concert
In concertul pe care l-a sustinut miercuri seara la sala "Strathmore" din Bethesda, Filarmonica della Scala s-a dovedit in general la inaltimea renumelui. Nici o sectiune a orchestrei nu este slaba (poate doar flautii in tutti dar asta ar insemna sa caut cusurul cu orice pret) si, ceea ce m-a surprins placut avand in minte vechi inregistrari ale unor orchestre italiene, partida suflatorilor de alama s-a dovedit superba. Orchestra este bine inchegata unisonurile fiind puternice iar pianissimile delicate. Timbrul corzilor mai are inca ceva - doar ceva - din acel sunet dulce al orchestrelor italiene de odinioara; cel al suflatorilor insa nu este cu mult diferit de cel al celor din alte orchestre de clasa. Filarmonica della Scala are deci personalitatea ei proprie, nu insa chiar atat de puternica in comparatie cu orchestre precum Filarmonica din Viena sau Capela de Stat din Dresda, orchestre a caror activitate este de asemenea in mare parte legata de opera.
Sa notez de asemenea prezenta lui Mihai Sas in compartimentul violelor.
Concertul, care a fost dirijat de Riccardo Chailly, a inceput cu uvertura operei "Wilhelm Tell" de Rossini (ce pacat ca se executat atat de rar in zilele de azi!) Am putut admira solo-urile violoncelistului, flautistului si a cornistului englez. Dar in sectiunea furtunii alamurile acopereau restul orchestrei iar galopul final a fost surprinzator de teapan in ciuda unui tempo vioi.
A urmat suita baletului "La Strada" scris de Nino Rota pentru Mario Pistoni, care a si interpretat rolul clownului ("Il Matto" daca doriti) la premiera care a avut loc la Scala in 1966. Carla Fracci a intruchipat-o pe Gelsomina iar Aldo Santambrogio a dansat rolul lui Zampanò. Baletul a ramas in repertoriul Scalei printre interpretele rolului Gelsominei numarandu-se si Alessandra Ferri. Lucrarea este evident bazata pe filmul lui Fellini cu acelasi titlu, film pentru care Nino Rota a scris muzica. Dar in balet compozitorul a inclus si teme din alte pelicule precum "Rocco si fratii sai".
Suita extrasa de Nino Rota pentru concert este formata din sapte miscari. Personajele pricipale sunt conturate de diverse instrumente: Gelsomina de trompeta, clownul de vioara, si Zampanò de percutie. Din pacate interpretarea a readus acel sunet moale al viorilor pe care Chailly nu de putine ori il cere, iar sectiunea de jazz mi s-a parut din nou inflexibila. Trebuie sa recunosc totusi ca dirijorul stie sa controleze discursul muzical si sa-l nuanteze.
Parca un alt Riccardo Chailly a intrat dupa pauza. In poemele lui Respighi "Fantanile Romei" si "Pinii din Roma" sunetul corzilor a fost mult mai bogat decat in prima parte. Daca in Rossini m-am plans ca uneori alamurile dominau, nu acelasi lucru l-as putea spune si in Respighi. Dirijorul a incercat sa obtina atat culori cat si claritate, avand mai mult succes cu ultima. Au urmat doua bisuri: Intermezzo-ul din "Manon Lescaut" de Puccini si Uvertura operei "Vecerniile siciliene" de Verdi.
Filarmonica della Scala.
Dirijor: Riccardo Chailly.
Program:
Gioacchino Rossini: Uvertura operei "Wilhelm Tell".
Nino Rota: Suita din baletul "La Strada".
Ottorino Respighi: Poemul simfonic "Fantanile Romei".
Ottorino Respighi: Poemul simfonic "Pinii din Roma".
Miercuri, 10 octombrie 2007.
Strathmore Music Center, Bethesda, Maryland.
Sa notez de asemenea prezenta lui Mihai Sas in compartimentul violelor.
Concertul, care a fost dirijat de Riccardo Chailly, a inceput cu uvertura operei "Wilhelm Tell" de Rossini (ce pacat ca se executat atat de rar in zilele de azi!) Am putut admira solo-urile violoncelistului, flautistului si a cornistului englez. Dar in sectiunea furtunii alamurile acopereau restul orchestrei iar galopul final a fost surprinzator de teapan in ciuda unui tempo vioi.
A urmat suita baletului "La Strada" scris de Nino Rota pentru Mario Pistoni, care a si interpretat rolul clownului ("Il Matto" daca doriti) la premiera care a avut loc la Scala in 1966. Carla Fracci a intruchipat-o pe Gelsomina iar Aldo Santambrogio a dansat rolul lui Zampanò. Baletul a ramas in repertoriul Scalei printre interpretele rolului Gelsominei numarandu-se si Alessandra Ferri. Lucrarea este evident bazata pe filmul lui Fellini cu acelasi titlu, film pentru care Nino Rota a scris muzica. Dar in balet compozitorul a inclus si teme din alte pelicule precum "Rocco si fratii sai".
Suita extrasa de Nino Rota pentru concert este formata din sapte miscari. Personajele pricipale sunt conturate de diverse instrumente: Gelsomina de trompeta, clownul de vioara, si Zampanò de percutie. Din pacate interpretarea a readus acel sunet moale al viorilor pe care Chailly nu de putine ori il cere, iar sectiunea de jazz mi s-a parut din nou inflexibila. Trebuie sa recunosc totusi ca dirijorul stie sa controleze discursul muzical si sa-l nuanteze.
Parca un alt Riccardo Chailly a intrat dupa pauza. In poemele lui Respighi "Fantanile Romei" si "Pinii din Roma" sunetul corzilor a fost mult mai bogat decat in prima parte. Daca in Rossini m-am plans ca uneori alamurile dominau, nu acelasi lucru l-as putea spune si in Respighi. Dirijorul a incercat sa obtina atat culori cat si claritate, avand mai mult succes cu ultima. Au urmat doua bisuri: Intermezzo-ul din "Manon Lescaut" de Puccini si Uvertura operei "Vecerniile siciliene" de Verdi.
Filarmonica della Scala.
Dirijor: Riccardo Chailly.
Program:
Gioacchino Rossini: Uvertura operei "Wilhelm Tell".
Nino Rota: Suita din baletul "La Strada".
Ottorino Respighi: Poemul simfonic "Fantanile Romei".
Ottorino Respighi: Poemul simfonic "Pinii din Roma".
Miercuri, 10 octombrie 2007.
Strathmore Music Center, Bethesda, Maryland.
Etichete: Concerte
publicat de George la
4:59 p.m.
<< Pagina de pornire