Marin Alsop - sau JoAnn Falletta?
Marin Alsop a intrat in istorie zilele acestea prin faptul ca a devenit prima femeie directoare muzical a unei mari orchestre americane: cea din Baltimore, odata aflata pe mainile lui Sergiu Comissiona.
Desi la inceput numirea ei a fost contestata de majoritatea membrilor orchestrei care au considerat ca managementul nu i-a consultat prea mult in procesul de selectie, sefa de orchestra a dovedit un extraordinar tact si a reusit pana la urma sa castige increderea muzicienilor. Si, fie vorba intre noi, dintre dirijorii oaspeti care conduceau in mod regulat Orchestra din Baltimore, doamna Alsop era singura candidata serioasa.
Oricum, venirea maestrei a fost benefica pentru orchestra. Numarul abonamentelor a crescut, ca si interesul general pentru concerte. Pentru prima oara dupa mai multi ani orchestra va efectua inregistrari (trebuie totusi spus ca o versiune din concert a Simfoniei a II-a de Rahmaninov sub bagheta lui Yuri Temirkanov, predecesorul doamnei Alsop, a fost editata direct de catre orchestra.) Numarul donatorilor a crescut simtitor si aceasta a dus la o mare reducere a preturilor abonamentelor. Moralul orchestrei este pozitiv. Iar programarea este mult mai imaginativa si mai diversa.
Deci daca am contrasta toate acestea cu salile umplute cam 60% (acest procent mic reprezinta totusi un numar mai mare de spectatori decat ar permite capacitatea Ateneului) de pe vremea lui Temirkanov, si cu lipsa totala de interes a sefului de orchestra rus in materiile administrative sau extra-muzicale pe care orice director trebuie sa le exercite, am putea spune ca sosirea doamnei Alsop este o mana cereasca.
Probabil. Domnul Temirkanov, s-a dovedit in trecut a fi un mult mai bun interpret, este adevarat, al unui repertoriu restrans dar nu exclusiv rus. De asemenea, maestrul rus a imbunatatit simtitor orchestra. Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, compartimentul suflatorilor de alama se poate compara cu cel al oricarei alte orchestre si, cand timpanist este Dennis Kain, tot la fel se poate spune despre cel al percutiei. Suflatorii de lemn raman totusi un "calcaii al lui Ahile" in ciuda unor foarte buni sefi de partida iar corzile grave mi se par superioare celorlalte.
Dar, repet, domnul Temirkanov nu a fost deloc interesat de activitatile extra-muzicale pe care orice director trebuie sa le indeplineasca. Mai mult, el a acceptat postul de director la Baltimore in scopul de a stabili un loc in America din care sa poata sa stranga banii pentru Orchestra Filarmonicii din Sfantul Petersburg la a carei conducere s-a aflat din 1988. Iar cand a trebuit sa aleaga intre cele doua orchestre, dirijorul a ales fara ezitare pe cea rusa, el anuland nu de putine ori concerte la Baltimore si creiind astfel nemultumiri in randul publicului si al muzicienilor. Cu toate aceastea, am ascultat multe concerte bune ale sefului de orchestra rus la Baltimore. De exemplu pot spune fara nici un fel de exagerare ca o versiune a Simfoniei a I-a de Brahms care a deschis stagiunea 2004-2005 nu a fost cu nimic inferioara celei pe care Claudio Abbado a prezentat-o in urma cu cativa ani la Carnegie Hall in compania Filarmonicii din Berlin.
Marin Alsop este o foarte buna profesionista si cred ca va mentine nivelul tehnic ridicat al orchestrei din Baltimore si chiar il va imbunatati. Dar in trecut interpretarile sale, exceptand muzica moderna, nu ajungeau nici pe departe la nivelul celor ale lui Temirkanov. Ironia face ca ea ar putea totusi deveni un mai bun director muzical decat dirijorul rus.
Iar publicitatea generata de numirea doamnei Alsop a iscat nemultumire in randurile Filarmonicii din Buffalo care considera ca lor li s-ar fi cuvenit intrarea in istorie pentru numirea unei femei in functie de director muzical al unei importante orchestre americane, JoAnn Falletta ocupand acest post din 1999. Este adevarat ca Filarmonica din Buffalo are o istorie probabil mai ilustra decat Orchestra din Baltimore. Printre directorii ei muzicali se aflau William Steinberg, Josef Krips, Lukas Foss, Michael Tilson Thomas, Julius Rudel, si Semyon Bychkov. Dar Filarmonica din Buffalo ramane totusi o orchestra regionala, este adevarat, probabil printre cele mai bune astfel de orchestre. Muzicienii ei au un contract de 39 de saptamani anual fata de 52 la Baltimore iar bugetul Filarmonicii din Buffalo este de 10 milioane de dolari fata de 27 de milioane al Orchestrei din Baltimore. Pe de alta parte Filarmonica din Buffalo a efectuat o serie de inregistrari pentru casa "Naxos" in anii in care Orchestra din Baltimore nu a gravat aproape nimic.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Inainte de a fi numita directoare a Orchestrei din Baltimore, doamna Alsop a servit incepand cu anul 1993 drept directoare a Orchestrei Simfonice din Colorado care are un buget de 11 milioane de dolari si care a efectuat si inregistrari pentru casa "Naxos".
Decideti deci dumneavoastra. Si apropo, la sectiunea arhivelor am adaugat-o si pe cea a Filarmonicii din Buffalo.
Desi la inceput numirea ei a fost contestata de majoritatea membrilor orchestrei care au considerat ca managementul nu i-a consultat prea mult in procesul de selectie, sefa de orchestra a dovedit un extraordinar tact si a reusit pana la urma sa castige increderea muzicienilor. Si, fie vorba intre noi, dintre dirijorii oaspeti care conduceau in mod regulat Orchestra din Baltimore, doamna Alsop era singura candidata serioasa.
Oricum, venirea maestrei a fost benefica pentru orchestra. Numarul abonamentelor a crescut, ca si interesul general pentru concerte. Pentru prima oara dupa mai multi ani orchestra va efectua inregistrari (trebuie totusi spus ca o versiune din concert a Simfoniei a II-a de Rahmaninov sub bagheta lui Yuri Temirkanov, predecesorul doamnei Alsop, a fost editata direct de catre orchestra.) Numarul donatorilor a crescut simtitor si aceasta a dus la o mare reducere a preturilor abonamentelor. Moralul orchestrei este pozitiv. Iar programarea este mult mai imaginativa si mai diversa.
Deci daca am contrasta toate acestea cu salile umplute cam 60% (acest procent mic reprezinta totusi un numar mai mare de spectatori decat ar permite capacitatea Ateneului) de pe vremea lui Temirkanov, si cu lipsa totala de interes a sefului de orchestra rus in materiile administrative sau extra-muzicale pe care orice director trebuie sa le exercite, am putea spune ca sosirea doamnei Alsop este o mana cereasca.
Probabil. Domnul Temirkanov, s-a dovedit in trecut a fi un mult mai bun interpret, este adevarat, al unui repertoriu restrans dar nu exclusiv rus. De asemenea, maestrul rus a imbunatatit simtitor orchestra. Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, compartimentul suflatorilor de alama se poate compara cu cel al oricarei alte orchestre si, cand timpanist este Dennis Kain, tot la fel se poate spune despre cel al percutiei. Suflatorii de lemn raman totusi un "calcaii al lui Ahile" in ciuda unor foarte buni sefi de partida iar corzile grave mi se par superioare celorlalte.
Dar, repet, domnul Temirkanov nu a fost deloc interesat de activitatile extra-muzicale pe care orice director trebuie sa le indeplineasca. Mai mult, el a acceptat postul de director la Baltimore in scopul de a stabili un loc in America din care sa poata sa stranga banii pentru Orchestra Filarmonicii din Sfantul Petersburg la a carei conducere s-a aflat din 1988. Iar cand a trebuit sa aleaga intre cele doua orchestre, dirijorul a ales fara ezitare pe cea rusa, el anuland nu de putine ori concerte la Baltimore si creiind astfel nemultumiri in randul publicului si al muzicienilor. Cu toate aceastea, am ascultat multe concerte bune ale sefului de orchestra rus la Baltimore. De exemplu pot spune fara nici un fel de exagerare ca o versiune a Simfoniei a I-a de Brahms care a deschis stagiunea 2004-2005 nu a fost cu nimic inferioara celei pe care Claudio Abbado a prezentat-o in urma cu cativa ani la Carnegie Hall in compania Filarmonicii din Berlin.
Marin Alsop este o foarte buna profesionista si cred ca va mentine nivelul tehnic ridicat al orchestrei din Baltimore si chiar il va imbunatati. Dar in trecut interpretarile sale, exceptand muzica moderna, nu ajungeau nici pe departe la nivelul celor ale lui Temirkanov. Ironia face ca ea ar putea totusi deveni un mai bun director muzical decat dirijorul rus.
Iar publicitatea generata de numirea doamnei Alsop a iscat nemultumire in randurile Filarmonicii din Buffalo care considera ca lor li s-ar fi cuvenit intrarea in istorie pentru numirea unei femei in functie de director muzical al unei importante orchestre americane, JoAnn Falletta ocupand acest post din 1999. Este adevarat ca Filarmonica din Buffalo are o istorie probabil mai ilustra decat Orchestra din Baltimore. Printre directorii ei muzicali se aflau William Steinberg, Josef Krips, Lukas Foss, Michael Tilson Thomas, Julius Rudel, si Semyon Bychkov. Dar Filarmonica din Buffalo ramane totusi o orchestra regionala, este adevarat, probabil printre cele mai bune astfel de orchestre. Muzicienii ei au un contract de 39 de saptamani anual fata de 52 la Baltimore iar bugetul Filarmonicii din Buffalo este de 10 milioane de dolari fata de 27 de milioane al Orchestrei din Baltimore. Pe de alta parte Filarmonica din Buffalo a efectuat o serie de inregistrari pentru casa "Naxos" in anii in care Orchestra din Baltimore nu a gravat aproape nimic.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Inainte de a fi numita directoare a Orchestrei din Baltimore, doamna Alsop a servit incepand cu anul 1993 drept directoare a Orchestrei Simfonice din Colorado care are un buget de 11 milioane de dolari si care a efectuat si inregistrari pentru casa "Naxos".
Decideti deci dumneavoastra. Si apropo, la sectiunea arhivelor am adaugat-o si pe cea a Filarmonicii din Buffalo.
Etichete: Comentarii, Diverse
publicat de George la
11:53 a.m.
<< Pagina de pornire