Unde se mai cântă Enescu

Iubitorii tenisului îşi mai amintesc probabil finala Cupei "Davis" din 1971 dintre România şi SUA, finală care a avut loc în orasul Charlotte din Carolina de Nord. Meciul decisiv a fost probabil cel dintre Ion Ţiriac şi Frank Froehling, meci în care Ţiriac a câştigat primele două seturi dar a pierdut partida cu 3-2, ultimul set fiind pierdut cu 8-6. În rest, Stan Smith l-a învins pe Ilie Năstase, Năstase şi Ţiriac au câştigat la dublu în faţa lui Smith şi Erik van Dillen, Năstase l-a învins pe Froehling, dar Smith a câştigat în faţa lui Ţiriac adjudecând trofeul pentru SUA.

Directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Charlotte din vremea aceea se numeşte Jacques Brourman, acum pensionar. El a revenit însă recent la pupitrul fostei sale orchestre în cadrul unei gale care a reunit toţi foştii săi dirijori principali. Piesa pe care domnul Brourman a ales-o pentru această gală: Rapsodia a I-a de Enescu.

Este adevărat că orchestra din Charlotte nu este una din marile orchestre americane. Totusi, dirijorul ei principal este Christof Prick (cunoscut sub numele de Christof Perick în America sau în Anglia pentru un motiv similar cu cel pentru care francezii îl cunosc pe Enescu drept "Enesco"), care a condus orchestre ca Filarmonica din Berlin, Filarmonica din New York, sau Orchestra Simfonică din Boston. În plus, concertmaestrul este român: Călin Ovidiu Lupanu.

Voi încerca deci să scriu pe acest blog de fiecare data când o lucrare a lui Enescu - sau o lucrare românească în general - este interpretată oriunde în America. Chiar şi o înşiruire a evenimentelor ne va ajuta să avem o oarecare imagine asupra felului în care Enescu este apreciat. Atunci, să nu-l uităm nici pe pianistul Ian Hobson care recent a cântat o lucrare de Enescu la Universitatea "Tulane" din New Orleans. Din păcate, nu am găsit în presă numele lucrării pe care domnul Hobson a interpretat-o.