Decesul lui Iosif Conta

Am rămas totodată întristat şi surprins când am aflat ştirea că Iosif Conta a încetat din viaţă. A fost unul dintre cei cu ai căror concerte am crescut.

Să o spun de la bun început: Iosif Conta nu a fost un dirijor mare, probabil nici măcar unul bun. Totuşi, cum aş putea să uit concertele din ciclul celor trei "B", veritabil abecedar muzical pentru mine? Mai târziu, prin premiera "Inelului Nibelungului" mi-a descis noi orizonturi iar eu am rămas un wagnerian pasionat până astăzi. Dar cele mai memorabile concerte au fost desigur cele din 1985, anul tri-centenarului Bach / Handel / Scarlatti, când a avut curajul să programeze printre altele Missa în Si minor de Bach sau "Mesia" de Handel, concerte ne-anunţate, pe care le-am descoperit întâmplător venind de la meditaţii. Şi as putea uita oare acel concert în care a oferit la "bis", după oratoriul "Alexander's Feast" de Handel, corul "Aleluia" din "Mesia"? Ca "răsplată", el nu va mai avea să dirijeze la Bucureşti pentru mai mult de un an. Dar, ironia soartei pentru toţi cei care pe vremea aceea aveam "antenă de bulgari", l-am văzut interpretând "Mesia" în cadrul unui program al Radioteleviziunii din Sofia, dirijând, desigur, orchestra noastră aflată într-un turneu, cred că la Varna.

Pe de alta parte trebuie să menţionez conflictul pe care l-a avut cu Erich Bergel; nu mai ţin minte exact detaliile dar se pare că Iosif Conta alături de Mircea Basarab şi de alţi dirijori ar fi semnat o scrisoare împotriva lui Bergel. Ţin minte reacţia lui Bergel şi nu subscriu la teoria "la morţi numai de bine". Şi cine ştie ce alte compromisuri a trebuit să facă...

Din marile ansambluri, Iosif Conta a dirijat Orchestra Radiodifuziunii Bavareze şi parcă ţin minte că se spunea pe undeva despre Orchestra din Philadelphia deşi tare mi-e greu să cred. A înregistrat alături de Pierre Fournier şi Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo concerte pentru violoncel de Lalo şi Saint-Saens. Şi să nu uităm că lui îi datorăm premiera poemului enescian "Vox Maris" ca şi cea a mai multor lucrări româneşti.

Pacat ca pe site-ul de Internet a Orchestrei Naţionale Radio nu s-a pomenit nimic de moarte sa. Din păcate acest lucru se întâmplă şi la case mai mari...

Dumnezeu să-l odihnească în pace.