Leonard Slatkin si Orchestra Simfonica Nationala din Washington - un mic bilant

Au mai spus si altii ca Leonard Slatkin a fost un director muzical inconsistent la Washington. El a imbunatatit considerabil orchestra, dar nu a dus-o la nivelul celei din St. Louis pe care dirijorul american o transformase intr-una din cele mai bune, apropiata chiar ca nivel celor "mari 5" (New York, Cleveland, Boston, Philadelphia, si Chicago.) - ba chiar, da, o sa o spun, dupa parerea mea, Orchestra din St. Louis era mai buna pe vremea directoratului lui Slatkin decat Orchestra din Philadelphia a lui Muti sau Filarmonica din New York a lui Zubin Mehta - poate chiar si decat Orchestra Simfonica din Boston a lui Seiji Ozawa. Interpretarile lucrarilor marelui repertoriu (Beethoven, Mahler, Strauss, Ceaikovski, etc.) rareori au fost inspirate. Cand Slatkin a fost totusi inspirat, acest lucru s-a petrecut in special in opere ale compozitorilor englezi sau americani (Vaughan Williams, William Schuman, Aaron Copland, etc.) dar chiar si aici putine din ele au fost cu adevarat memorabile - ma gandesc probabil la Simfonia a VIII-a de William Schuman si cam atat. Voi trece deci pe scurt in revista "anii Slatkin" concentrandu-ma pe ceea ce a fost bun.

Fara indoiala, cei mai buni ani ai directoratului au fost primii trei-patru. Orchestra se imbunatatea vizibil (sau sa spun "audibil"!), programarea imaginativa, iar Slatkin facea eforturi de a atrage public nou la concerte. La aceasta s-a adaugat contributia sa de a convinge directoratul de la Kennedy Center de a ameliora acustica salii de concerte; rezultatele nu s-au lasat asteptate nici aici desi auditoriul ramane departe de a fi ideal. Treptat insa lucrurile au cazut in rutina iar exceptiile de care am vorbit mai sus deveneau tot mai rare - desi, ca sa fiu corect, in ultimile doua stagiuni lucrurile au revenit cumva pe o mica panta ascendenta.

In afara elementului tehnic (adica imbunatatirea orchestrei), lucrul cel mai bun pe care l-a facut Leonard Slatkin a fost sa imbogateasca repertoriul orchestrei. O lucrare in particular a reprezentat o superba revelatie: "Cruciada copiilor" de Gabriel Pierné, un subapreciat compozitor si dirijor ramas astazi in istorie datorita faptului ca a condus premiera "Pasarei de foc" - si, sa nu uitam, prima auditie a Simfoniei a III-a de Enescu in varianta revizuita. Pierné nu este chiar uitat astazi, firma "Timpani" oferindu-ne mai multe CD-uri cu muzica sa, nu (inca?) din pacate si "Cruciada copiilor". Pentru cei curiosi, as putea desigur recomanda baletul "Cydalise et le Chèvre-Pied " ca o alternativa la "Daphnis et Chloé" de Ravel.

Dar sa revenim la Slatkin. O alta importanta - si surprinzatoare - prima auditie la Washington a fost cea a Simfoniei a XV-a de Sostakovici. Surprinzatoare deoarece asa cum se stie redecesorul lui Slatkin a fost Mstislav Rostropovici. Alte prime auditii a unor lucrari importante au fost cele ale Missei Glagolitice de Janacek si a Simfoniei "Turangalila" de Messiaen. Mai trebuie desigur subliniat efortul sefului de orchestra de a promova muzica americana. Ii dau de asemenea credit dirijorului deoarece nu a uitat lucrari pe care le-a executat in prima auditie: nu de putine ori le-a reluat in stagiunile ulterioare.

In urmatorii doi ani Orchestra Simfonica Nationala se va afla intr-o perioada de tranzitie. Ivan Fischer este dirijor principal (ce pacat ca nu a acceptat directoratul) care insa va conduce doar cinci concerte stagiunea urmatoare. Printre numele vehiculate drept posibili directori muzicali au fost cele ale lui Lorin Maazel si Christoph Eschenbach. De urmarit...

Cat despre Slatkin, el va deveni directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Detroit, dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh si a Filarmonicii Regale din Londra. Sa-i urez succes.