Tineri dirijori si Rapsodia a I-a

Cu un an in urma, pe blogul sau, Profesorul Grigore Constantinescu se intreba ce este de facut cu excesul de dirijori recent absoventi ai claselor Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti. O prima solutie ar fi crearea posturilor de dirijor asistent sau asociat orchestrelor din tara. O alta posibilitate ar fi un program similar cu cel initiat de Leonard Slatkin si intitulat "National Conducting Institute". Timp de trei saptamani, tineri maestri sunt indrumati mai putini in arta citirii unei partituri ci in arta conducerii unei orchestre. Aceasta include selectia repertoriului, a solistilor, comunicarea cu membrii orchestrei, incadrarea in bugetul stabilit, marketingul si relatiile cu publicul. Dar cum pana la urma muzica este cea care conteaza, totul se incheie cu un concert in care absolventii dirijeaza Orchestra Simfonica Nationala, ei aflandu-se la debutul cu o orchestra profesionista. Pe patru din acesti absolventi i-am ascultat sambata.

Cel care a dirijat - fara partitura - Rapsodia a I-a de Enescu a fost Benjamin Bolter; el a inchis scurtul program. Domnul Bolter a ales un tempo destul de lent pentru prima parte a lucrarii incepand cu celebrul "Am un leu si vreau sa-l beu". Poate ca as fi dorit mai multe contrast intre temele "sectiunii lente" (ca sa-i spun astfel) dar sa nu uit ca dirijorul debuta cu o orchestra profesionista. Si uneori gestica era cam brusca - din nou, lucru care se poate imbunatati cu experienta. Iar finalul lucrarii a avut tot elanul cerut - poate ca toba mica a fost mult prea puternica dar aici vorbeste cusurgiul. Ceea ce este important insa este ca un tanar dirijor cunoaste o lucrare enesciana si probabil o va conduce deseori in viitor. Debutul cu o mare orchestra (OK, orchestra din Washington nu e chiar mare dar este pana la urma importanta) nu se uita, iar cu putin noroc, el va explora si alte lucrari ale lui Enescu asa cum o face si mentorul sau, Leonard Slatkin.

Cateva cuvinte si despre ceilalti dirijori. Adam Burnette a parut un pic timorat de miza evenimentului, a fost foarte atent sa nu greseasca dar a lasat o bune impresie prin sunetul catifelat obtinut in fragmentele din "Romeo si Julieta" de Berlioz. Kenneth Lam s-a a flat la polul opus: energie totala, deloc timid, ba din contra total increzator, a captivat prin forta dar a ramas dator la capitolul subtilitate in poemul simfonic "Prometeu" de Franz Liszt (de acord, poemul lui Liszt nu exceleaza la capitolul subtilitate.) In fine, Dongmin Kim a condus cu claritate "El Salon Mexico" de Copland.

Patru dirijori tineri la inceputul carierei; de cati dintre ei vom mai auzi oare in viitor?

Orchestra Simfonica Nationala din Washington.

National Conducting Institute.
Mentor: Leonard Slatkin.

Program:
Hector Berlioz: Doua fragmente din simfonia dramatica "Romeo si Julieta" Op. 17: Romeo singur si Balul Capuletilor. Dirijor: Adam Burnette.
Franz Liszt: "Prometeu" - poemul simfonic nr. 5. Dirijor: Kenneth Lam.
Aaron Copland: "El Salón México". Dirijor: Dongmin Kim.
George Enescu: Rapsodia Romana in La Major Op. 11 nr. 1. Dirijor: Benjamin Bolter.

Sambata, 21 iunie, 2008.
Kennedy Center Concert Hall, Washington.