Mozart la "Met"

Cred ca sunt unul din putinii melomani care considera "La Clemenza di Tito" una din operele lor favorite din cele mozartiene. Nu, nu prefer "Clemenza" "Nuntei lui Figaro", "Flautului fermecat", sau lui "Don Giovanni", dar imediat dupa aceste capodopere. In ciuda faptului ca opera nici macar nu a fost integral scrisa de Mozart (recitativele apartin cel mai probail lui Franz Xaver Sussmayer, cel care a terminat si Recviemul) si faptul ca libretistul Caterino Mazzolà a adaptat uneori neinspirat textul original al lui Pietro Metastasio - un exemplu in acest sens ar fi in finalul original unde Sesto si Vitelia se casatoresc, si cat de mult se merita unul pe altul!, dar lucrarea mozartiana se incheie cu... clementa lui Tito, ramanand spectatorului sa-si imagineze viitorul - opera are o anumita nobilitate si grandoare care ma atrage. Un comentator spunea ca "La Clemenza di Tito" ar fi opera seria filtrata prin reformele lui Gluck.

Oricum, opusul ramane o relativa raritate in comparatie cu "Figaro" sau cu "Flautul Fermecat". Nu tin minte ca Opera de Stat din Viena de exemplu sa fi prezentat lucrarea in timpul "epocii Holender" - predecesorul acestuia, Claus Helmut Drese a regizat el insusi o productie in 1991 care nu stiu sa fi fost reluata. Opera "Metropolitan" din New York a fost mai generoasa, piesa fiind una din favoritele lui James Levine. In aceasta stagiune insa pentru prima oara lucrarea nu a fost condusa de "Jimmy", ci de englezul Harry Bicket. Dupa o uvertura plina de atacuri agresive si de sonoritati abrazive, am fost surprins sa constat ca dirijorul a oferit un bun suport cantaretilor reusind un echilibru intre fosa si scena pe care nu multi sefi de orchestra il izbutesc (agresivitatea nu a lipsit cu desavarsire dar nici nu a mai dominat.)

Distributia a fost condusa de Susan Graham. Mezzo-soprana l-a intruchipat pe Sesto si cel mai bun lucru pe care pot sa-l spun despre ea este ca s-a dovedita o urmasa demna a Tatianei Troyanos sau a lui Anne Sofie von Otter, cele care au interpretat in trecut acelasi rol la Met. Ramon Vargas, interpretul rolului titular, mi s-a parut mai problematic. Rolul i se potriveste registrului sau, iar artistul cunoaste limbajul mozartian. Dar tonul vocii sale, desi placut, mi se pare necorespunzator acestui rol: este cam gros, cel putin pentru gustul meu. Tamar Iveri a satisfacut in general in rolul Viteliei, desi a trebuit sa suporte cel mai ridicol costum al serii. Si poate ca volumul vocii sale este un pic cam mic pentru "Met", problema cu care se confunda (asa cum am mai spus si altadata) si Heidi Grant Murphy, interpreta Serviliei. Distributia a fost completata de Anke Vondung (Annio) si Oren Gradus (Publio.) Mai semnalez superbul solo al clarinetistului Anthony McGill.

Productia a fost cea a lui Jean-Pierre Ponnelle - decoruri traditionale impresionante, costumele insa fiind cele din epoca lui Mozart.

La matineu, o alta opera a compozitorului nascut la Salzburg: "Rapirea din Serai" cu Matthew Polenzani in rolul lui Belmonte si Diana Damrau in cel al Konstanzei. De ce oare o soprana care are o tehnica desavarsita, o voce patrunzatoare, luminoasa si puternica ma lasa rece? Sa fie oare de vina felul eficient dar steril al dirijorului David Robertson? - pe care l-am admirat recent intr-un disc compact dedicat muzicii lui Florent Schmitt. Cuplul comic Blondchen / Pedrillo a fost interpretat de Aleksandra Kurzak (o soprana de coloratura buna fara insa a se remarca prin nimic deosebit) si de Steve Davislim care poseda o voce bine controlata dar "alba", lipsita de culoare - asa cum e la moda in muzica veche. Cea mai grea misiune a avut-o insa Kristinn Sigmundsson, cel care l-a infatisat pe Osmin. Grea deoarece rolul lui Osmin i-a apartinut la "Met" lui Kurt Moll - de fapt a fost ultimul rol in care l-am ascultat pe marele bas german. Domnul Sigmundsson este un bun actor comic, dar a avut probleme cu notele joase, iar cantatul sau este cam monoton. Montarea lui John Dexter trebuie imediat inlocuita.

De remarcat in ambele opere imbunatatirea corului sub bagheta noului maestru, Donald Palumbo.

"La Clemenza di Tito" de Wolfgang Amadeus Mozart.
Dirijor: Harry Bicket.
Maestru de cor: Donald Palumbo.

Productia: Jean-Pierre Ponnelle.
Decoruri si costume: Jean-Pierre Ponnelle.
Lumini: Gil Wechsler.
Regia de scena: Laurie Feldman.

Servilia: Heidi Grant Murphy.
Vitellia: Tamar Iveri.
Sesto: Susan Graham.
Annio: Anke Vondung.
Tito: Ramón Vargas.
Publio: Oren Gradus.

Sambata, 3 mai, 2008.
Metropolitan Opera, New York.


"Rapirea din Serai" de Wolfgang Amadeus Mozart.
Dirijor: David Robertson.
Maestru de cor: Donald Palumbo.

Productia: John Dexter.
Decoruri si costume: Jocelyn Herbert.
Lumini: Gil Wechsler.
Regia de scena: Max Charruyer.

Konstanze: Diana Damrau.
Blondchen: Aleksandra Kurzak.
Belmonte: Matthew Polenzani.
Pedrillo: Steve Davislim.
Osmin: Kristinn Sigmundsson.
Pasha: Matthias von Stegmann.

Sambata, 3 mai, 2008, matineu.
Metropolitan Opera, New York.