Gustavo Dudamel dirijeaza Filarmonica din Israel

Mi-am imaginat multe lucruri despre un concert al lui Gustavo Dudamel bazandu-ma pe ultimea cronicilor pe care le-am citit. Nu insa si "discret" - cuvant diplomatic pentru "plicticos". Poate ca totusi "plicticos" este un cuvant prea puternic, dar versiunea Simfoniei a IV-a "Italiana" de Mendelssohn nu a avut nimic din energia si vitalitatea descrisa de majoritatea criticilor. Prima miscare este totusi Allegro vivace, nu Allegro moderato. Iar finalul este marcat Presto. Dar chiar si la tempi un pic mai lenti un bun dirijor este in stare, printr-o frazare inteligenta, sa sustina un anumit dinamism. Dudamel (inca) nu o (poate) face. In plus, se pare ca timpul alocat repetitiei a fost limitat, altfel nu-mi explic greselile de executie, mult mai numeroase decat in partea a II-a a concertului.

Dar in afara acestei executii orchestrale superioare, lectura Simfoniei a IV-a de Brahms a dezamagit si ea. Mi-e totusi greu sa spun exact ce a lipsit fiindca nu a fost o versiune rea, poate lipsa unei personalitati puternice; citirea lucrarii avea un aer generic, fara mari lacune, dar nu s-a deosebit cu nimic fata de alte versiuni profesioniste. Aceasta in special in prima si ultima miscare, ciacona finala fiind lipsita de claritate. Partea a II-a insa a avut un aer meditativ iar scherzo-ul a fost viguros.

L-am gasit pe dirijorul pe care-l asteptam in prima lucrare oferita la bis, Intermezzo din opera Manon Lescaut de Puccini. Aici intr-adevar Dudamel a lasat discretia la o parte si ne-a oferit cinci minute pline de intensitate. Evident, Puccini i se potriveste. De remarcat superbele solo-uri ale concertmaestrului (Lazar Shuster?) si ale violoncelului (Michael Haran sau Marcel Bergman?) Cealalt bis a fost primul dans maghiar al lui Brahms.

Chiar daca am fost mai putin entuziasmat asupra acestui concert, nu incape totusi indoiala ca Gustavo Dudamel este un dirijor talentat. Lui ii place sa conduca o orchestra; ba chiar mai mult, gestica sa tinde sa reliefeze cele mai mici detalii iar muzicienii il urmaresc cu atentie. Si de multe ori conduce discursul muzical pe cai neasteptate. Acest lucru confera lecturilor sale o doza de spontaneitate. Dar daca interpretarile sale in repertoriul austro-german nu sunt inca inchegate, sa nu uitam ca dirijorul are doar 27 de ani si deci tot timpul sa creasca. Problema este ca incearca sa faca prea multe lucruri deodata. Recent si-a reinnoit contractul cu Orchestra Simfonica din Göteborg pana in anul 2012, anul urmator va prelua Filarmonica din Los Angeles, si ramane la sefia Orchestrei Simfonice Simon Bolivar. La aceasta se adauga aparitiile sale in calitate de sef invitat al multor orchestre, cu unele, Filarmonica din Israel in acest caz, efectuand turnee. Sa speram ca nu o sa oboseasca prematur.

Cateva cuvinte si despre Filarmonica din Israel, in care evalueaza cel putin trei romani: violonistii Rodica Iosub si Robert Mozes si violoncelistul Yoram Alperin (de asemenea, si dirijorul oaspete principal, Yoel Levi, este nascut in Romania.) Chiar daca majoritatea muzicienilor provin din fosta Uniune Sovietica, sunetul orchestrei are totusi mai mult din rafinamentul unui ansamblu din Europa Centrala. Corzile sunt catifelate, iar sefii de partida sunt adevarati maestri. Pe de alta parte, orchestra nu este totusi foarte disciplinata iar acest lucru se datoreaza in primul rand directorului muzical Zubin Mehta. Dar rafinamentul orchestrei in mare parte tot lui Mehta se datoreaza asa ca...

Filarmonica din Israel.
Dirijor: Gustavo Dudamel.

Program:
Felix Mendelssohn Bartholdy: Simfonia nr. 4 in La Major Op. 90 "Italiana".
Johannes Brahms: Simfonia nr. 4 in Mi minor Op. 98.

Bisuri:
Giacomo Puccini: Intermezzo din opera Manon Lescaut.
Johannes Brahms: Dans maghiar in Sol minor WoO 1.

Marti, 18 noiembrie, 2008.
Kennedy Center Concert Hall, Washington.