Valentin Hirsu se pensioneaza
Vorbind de Filarmonica din New York, voi mentiona ca singurul instrumentist roman al orchestrei, violoncelistul Valentin Hirsu se va pensiona la sfarsitul acestei stagiuni (estivale?)
Semnul de intrebare apare deoarece stagiunea propriu zisa s-a incheiat, cea estivala a inceput, iar dl. Hirsu inca apare pe lista muzicienilor. Anuntul retragerii a fost facut in cadrul unui concert la mijlocul lunii iunie.
Ceea ce este cert este ca Lorin Maazel si-a luat ramas bun de la orchestra a carui director muzical fost in ultimii sapte ani, si a facut-o in stil mare cu Simfonia a VIII-a de Mahler. A fost o seara memorabila.
In prima parte credeam ca voi asculta un concert tipic-Maazel: orchestra superba din punct de vedere tehnic, totul perfect pus la punct, dar o interpretare emotional detasata si lipsita de pasiune. Da, alamurile au acoperit nu de putine ori restul orchestrei, dar intr-o lucrare ca Simfonia celor o mie de executanti, nu are rost sa ne plangem. Si chiar daca au fost mult mai putin de o mie de muzicieni, efectul celor aproximativ 370 de instrumentisti, coristi si solisti a ramas totusi impresionant.
Surpriza a sosit in partea a II-a, unde sunetul orchestrei, a viorilor in special, a devenit neasteptat de cald si de delicat. Desigur, nu locuiesc in New York si nu stiu cum suna Filarmonica seara dupa seara. Compar insa cu cele cateva concerte pe care le-am ascultat de-a lungul anilor, dar si cu cele ale lui Maazel la pupitrul altor orchestre, si cu inregistrari. Iar dirijorul a fost mult mai comunicativ, pastrand acea atentie la detaliu pentru care este celebru. Desigur, gestul teatral cu care a semnalat intrarea alamurilor din balcoane la sfarsitul lucrarii poate fi trecut cu vederea intr-o seara omagiala. Dintre solisti i-am remarcat in special pe Christine Brewer si pe Anthony Dean Griffey, dar toti, exceptand probabil Wolfgang Schöne - care ar trebui probabil sa se gandeasca la retragere - au fost buni. Preparerea corurilor a fost facuta, superb ca de obicei, de Joseph Flummerfelt. In total, unul din cele mai bune concerte ale lui Maazel din cele pe care le-am ascultat.
Filarmonica din New York.
Dirijor: Lorin Maazel.
Pregatirea corurilor: Joseph Flummerfelt.
Solisti:
Christine Brewer, Nancy Gustafson, Jeanine De Bique, soprane.
Mary Phillips, Nancy Maultsby, mezzo-soprane.
Anthony Dean Griffey, tenor.
Wolfgang Schöne, Jason Grant, basi.
New York Choral Artists; director muzical: Joseph Flummerfelt.
The Dessoff Symphonic Choir; director muzical: James Bagwell.
Brooklyn Youth Chorus; director muzical: Dianne Berkun.
Program:
Gustav Mahler: Simfonia nr. 8 in Mi Bemol Major.
Vineri, 26 iunie, 2009.
Avery Fisher Hall, Lincoln Center, New York.
Semnul de intrebare apare deoarece stagiunea propriu zisa s-a incheiat, cea estivala a inceput, iar dl. Hirsu inca apare pe lista muzicienilor. Anuntul retragerii a fost facut in cadrul unui concert la mijlocul lunii iunie.
Ceea ce este cert este ca Lorin Maazel si-a luat ramas bun de la orchestra a carui director muzical fost in ultimii sapte ani, si a facut-o in stil mare cu Simfonia a VIII-a de Mahler. A fost o seara memorabila.
In prima parte credeam ca voi asculta un concert tipic-Maazel: orchestra superba din punct de vedere tehnic, totul perfect pus la punct, dar o interpretare emotional detasata si lipsita de pasiune. Da, alamurile au acoperit nu de putine ori restul orchestrei, dar intr-o lucrare ca Simfonia celor o mie de executanti, nu are rost sa ne plangem. Si chiar daca au fost mult mai putin de o mie de muzicieni, efectul celor aproximativ 370 de instrumentisti, coristi si solisti a ramas totusi impresionant.
Surpriza a sosit in partea a II-a, unde sunetul orchestrei, a viorilor in special, a devenit neasteptat de cald si de delicat. Desigur, nu locuiesc in New York si nu stiu cum suna Filarmonica seara dupa seara. Compar insa cu cele cateva concerte pe care le-am ascultat de-a lungul anilor, dar si cu cele ale lui Maazel la pupitrul altor orchestre, si cu inregistrari. Iar dirijorul a fost mult mai comunicativ, pastrand acea atentie la detaliu pentru care este celebru. Desigur, gestul teatral cu care a semnalat intrarea alamurilor din balcoane la sfarsitul lucrarii poate fi trecut cu vederea intr-o seara omagiala. Dintre solisti i-am remarcat in special pe Christine Brewer si pe Anthony Dean Griffey, dar toti, exceptand probabil Wolfgang Schöne - care ar trebui probabil sa se gandeasca la retragere - au fost buni. Preparerea corurilor a fost facuta, superb ca de obicei, de Joseph Flummerfelt. In total, unul din cele mai bune concerte ale lui Maazel din cele pe care le-am ascultat.
Filarmonica din New York.
Dirijor: Lorin Maazel.
Pregatirea corurilor: Joseph Flummerfelt.
Solisti:
Christine Brewer, Nancy Gustafson, Jeanine De Bique, soprane.
Mary Phillips, Nancy Maultsby, mezzo-soprane.
Anthony Dean Griffey, tenor.
Wolfgang Schöne, Jason Grant, basi.
New York Choral Artists; director muzical: Joseph Flummerfelt.
The Dessoff Symphonic Choir; director muzical: James Bagwell.
Brooklyn Youth Chorus; director muzical: Dianne Berkun.
Program:
Gustav Mahler: Simfonia nr. 8 in Mi Bemol Major.
Vineri, 26 iunie, 2009.
Avery Fisher Hall, Lincoln Center, New York.
Etichete: Concerte, Filarmonica din New York
publicat de George la
9:38 p.m.
<< Pagina de pornire