New York Times si Viena
De cateva ori in acest blog am dat drept referinte articole din ziarul New York Times fie si numai pentru faptul ca este cel mai influent cotidian american. Aceasta influenta nu este intotdeauna pozitiva.
Sa luam drept exemplu un articol recent scris de Anne Midgette despre o noua companie de opera care isi are sediul la celebrul teatru "an der Wien". In loc sa analizeze in detaliu practibilitatea unei noi companii de opera, autoarea pare mai mult interesata de rivalitatea dintre noua companie si Opera de Stat din Viena sau mai bine zis de rivalitatea dintre cei doi directori, Roland Geyer si respectiv Ioan Holender.
Unul din punctele de divergenta este prezentarea muzicii contemporane. Roland Geyer chiar spune ca misiunea principala a operei de stat este "sa prezinte opera traditionala la turisti".
Ma intreb daca domnul Geyer sau doamna Midgette au vazut montari precum "Profetul" de Meyerbeer in regia lui Hans Neuenfels sau "Lohengrin" in regia lui Barrie Kosky. Nu numai atat, dar muzica contemporana nu a lipsit de la opera de stat. Dar precum mentiona Holender, ce rost are sa montezi o opera doar pentru trei reprezentatii? Deci la opera de stat montarile cu "Gesualdo" de Alfred Schnittke, "Der Riese vom Steinfeld" de Friedrich Cerha sau "Jurnalul Annnei Frank" de Grigory Frid au fost reluate in mai multe stagiuni si pastrate in repertoriu cel putin pentru o vreme. Mai mult, Holender chiar a reluat opere puse in scena de predecesorii sai precum "Baal" de Friedrich Cerha sau "Weisse Rose" de Udo Zimmermann. Ca sa nu mai vorbesc de premiera unor importante lucrari al secolului XX precum "Peter Grimes" si "Billy Budd" de Britten, sau "Oedipe" de Enescu precum si reluari (de fapt noi montari) ale operelor "Cardillac" de Hindemith sau "Palestrina" de Pfitzner.
Este adevarat ca opera baroca a fost o raritate la opera de stat; totusi a existat o montare a lucrarilor "Der verlorene Sohn" si "Orfeu si Euridice" scrise de Imparatul Leopold I!
Ramane problema intotdeauna delicata a banilor. Noua companie are un buget anual de 33 de milioane de euro dintre care 27 de milioane vin de la municipalitate. Prin comparatie, opera de stat primeste o subventie anuala de 64 de milioane de euro, iar opera populara (Volksoper) in jur de 30 de milioane. Aceasta in conditiile in care exista posibilitatea micsorarii subventiilor operei de stat si a operei populare. Deja companiile de balet a acestor doua trupe au fost unite din motive financiare. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in urma cu cateva luni au aparut in presa austriaca poze ale cladirii operei populare care necesita reparatii urgente.
Apoi, va putea suporta Viena de-a lungul timpului trei companii de opera? Exemplul Berlinului nu este incurajator, iar daca articolul din New York Times da exemplu teatrului Chatelet din Paris, aproape ca neglijeaza opera populara.
Care opera populara a prezentat la randul ei fie lucrari contemporane, fie lucrari ale secolului XX - si nu prezinta in primul rand opereta asa cum spune articolul din New York Times, chiar daca opereta este o parte importanta a repertoriului. In plus, la Konzerthaus exista in fiecare an o serie dedicata operei in concert dand posibilitatea publicului sa asculte lucrari rar cantate care nu fac parte din repertoriul operei de stat sau al operei populare - anul acesta de exemplu au fost prezentate intre altele "Fierrabras" de Schubert si "Ariana si Barba-Albastra" de Paul Dukas. Exista de asemenea un festival dedicat muzicii contemporane, "Wien Modern", unde se pot asculta si opere (si unde de-a lungul anilor s-au executat si un numar de lucrari romanesti.) Cat priveste opera baroca, este prezentata uneori de formatii de muzica veche.
Si ce cauta o lucrare traditionala precum "Cosi fan tutte' in repertoriul unei companii care se vrea de avangarda? Montare moderna? Gasim si la opera de stat sau la opera populara, iar oricum, ceea ce se vede din poza nu pare deloc modern.
Si sa inchei cu o alta ironie: opera de stat prezenta in mod traditional unele productii la teatrul "an der Wien", acest lucru continuind chiar in zilele noastre.
Este posibil, desi nu cred, ca alocarea banilor pentru creerea unei noi companii este totusi decizia corecta. Dar articolul din New York Times nu analizeaza in detaliu toate problemele si da o impresie falsa. Nu este din pacate singura data, probabil nici macar exceptia. Un alt exemplu ar fi campania anti-Celibidache in care au fost spuse tampenii precum faptul ca Filarmonica din Munchen ar fi o orchestra slaba. Dar despre acest lucru alta data.
Sa luam drept exemplu un articol recent scris de Anne Midgette despre o noua companie de opera care isi are sediul la celebrul teatru "an der Wien". In loc sa analizeze in detaliu practibilitatea unei noi companii de opera, autoarea pare mai mult interesata de rivalitatea dintre noua companie si Opera de Stat din Viena sau mai bine zis de rivalitatea dintre cei doi directori, Roland Geyer si respectiv Ioan Holender.
Unul din punctele de divergenta este prezentarea muzicii contemporane. Roland Geyer chiar spune ca misiunea principala a operei de stat este "sa prezinte opera traditionala la turisti".
Ma intreb daca domnul Geyer sau doamna Midgette au vazut montari precum "Profetul" de Meyerbeer in regia lui Hans Neuenfels sau "Lohengrin" in regia lui Barrie Kosky. Nu numai atat, dar muzica contemporana nu a lipsit de la opera de stat. Dar precum mentiona Holender, ce rost are sa montezi o opera doar pentru trei reprezentatii? Deci la opera de stat montarile cu "Gesualdo" de Alfred Schnittke, "Der Riese vom Steinfeld" de Friedrich Cerha sau "Jurnalul Annnei Frank" de Grigory Frid au fost reluate in mai multe stagiuni si pastrate in repertoriu cel putin pentru o vreme. Mai mult, Holender chiar a reluat opere puse in scena de predecesorii sai precum "Baal" de Friedrich Cerha sau "Weisse Rose" de Udo Zimmermann. Ca sa nu mai vorbesc de premiera unor importante lucrari al secolului XX precum "Peter Grimes" si "Billy Budd" de Britten, sau "Oedipe" de Enescu precum si reluari (de fapt noi montari) ale operelor "Cardillac" de Hindemith sau "Palestrina" de Pfitzner.
Este adevarat ca opera baroca a fost o raritate la opera de stat; totusi a existat o montare a lucrarilor "Der verlorene Sohn" si "Orfeu si Euridice" scrise de Imparatul Leopold I!
Ramane problema intotdeauna delicata a banilor. Noua companie are un buget anual de 33 de milioane de euro dintre care 27 de milioane vin de la municipalitate. Prin comparatie, opera de stat primeste o subventie anuala de 64 de milioane de euro, iar opera populara (Volksoper) in jur de 30 de milioane. Aceasta in conditiile in care exista posibilitatea micsorarii subventiilor operei de stat si a operei populare. Deja companiile de balet a acestor doua trupe au fost unite din motive financiare. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in urma cu cateva luni au aparut in presa austriaca poze ale cladirii operei populare care necesita reparatii urgente.
Apoi, va putea suporta Viena de-a lungul timpului trei companii de opera? Exemplul Berlinului nu este incurajator, iar daca articolul din New York Times da exemplu teatrului Chatelet din Paris, aproape ca neglijeaza opera populara.
Care opera populara a prezentat la randul ei fie lucrari contemporane, fie lucrari ale secolului XX - si nu prezinta in primul rand opereta asa cum spune articolul din New York Times, chiar daca opereta este o parte importanta a repertoriului. In plus, la Konzerthaus exista in fiecare an o serie dedicata operei in concert dand posibilitatea publicului sa asculte lucrari rar cantate care nu fac parte din repertoriul operei de stat sau al operei populare - anul acesta de exemplu au fost prezentate intre altele "Fierrabras" de Schubert si "Ariana si Barba-Albastra" de Paul Dukas. Exista de asemenea un festival dedicat muzicii contemporane, "Wien Modern", unde se pot asculta si opere (si unde de-a lungul anilor s-au executat si un numar de lucrari romanesti.) Cat priveste opera baroca, este prezentata uneori de formatii de muzica veche.
Si ce cauta o lucrare traditionala precum "Cosi fan tutte' in repertoriul unei companii care se vrea de avangarda? Montare moderna? Gasim si la opera de stat sau la opera populara, iar oricum, ceea ce se vede din poza nu pare deloc modern.
Si sa inchei cu o alta ironie: opera de stat prezenta in mod traditional unele productii la teatrul "an der Wien", acest lucru continuind chiar in zilele noastre.
Este posibil, desi nu cred, ca alocarea banilor pentru creerea unei noi companii este totusi decizia corecta. Dar articolul din New York Times nu analizeaza in detaliu toate problemele si da o impresie falsa. Nu este din pacate singura data, probabil nici macar exceptia. Un alt exemplu ar fi campania anti-Celibidache in care au fost spuse tampenii precum faptul ca Filarmonica din Munchen ar fi o orchestra slaba. Dar despre acest lucru alta data.
publicat de George la
10:20 a.m.
<< Pagina de pornire