Christian Thielemann va parasi Filarmonica din München in 2011

Vesti ingrijoratoare de la München: Christian Thielemann nu si-a reinnoit contractul cu orchestra care pentru mine ramane cea a lui Celibidache - desi, sincer vorbind, influenta lui Celibidache s-a pierdut in mare parte. Chiar si asa, orchestra ramane una din cele care pastreaza o cultura sonora proprie, iar Thielemann este unul din putinii dirijori din ziua de azi care stiu sa mentina aceasta cultura sonora. Aceasta in ciuda faptului ca repertoriul sau este limitat; in plus nu toate ideile sale interpretative ma entuziasmeaza. Dar asa cum spunea un jurnalist, München-ul s-a automutilat.

Mai multe detalii puteti afla de la Jens F. Laurson aici si aici (de notat o eroare: in loc de "dirijor" este scris "compozitor".)

Volver - Gardel / W.M. Klepper

Singurul lucru pe care l-am gasit pe YouTube, daca nu compus, cel putin aranjat de Walter Mihai Klepper este acest tango de Gardel. Interpretarea apartine cvintetului "Fandango", inregistrarea fiind facuta in St. Nikolai am Klosterstern, Hamburg pe 29 iunie, 2008.

Erata

Am incheiat un articol pe care l-am scris in mai 2007 pe portalul LiterNet cu urmatoarele cuvinte: "nu este admisibil să-i cer unui englez, mare fan Silvestri, Concertul pentru pian de Paul Constantinescu (solist Valentin Gheorghiu) sau Patru dansuri româneşti de Walter Mihai Klepper!" Pe acest blog am mai vorbit despre lucrare. Autorul acesteia este insa Leon Klepper (fara legatura de rudenie), iar titlul corect este Patru dansuri simfonice (de notat: eroarea a fost corectata si in articolul original.)

Urmeaza detaliile. Cu mai multi ani in urma, colectionarul mentionat mai sus mi-a vorbit despre existenta acestei inregistrari efectuate de Constantin Silvestri la Moscova in anii '50. Este un document sonor foarte rar: din moment ce atat compozitorul cat si dirijorul au parasit Romania, LP-ul nu a fost re-editat. Gravarea a fost mentionata si in monografia lui John Gritten, Constantin Silvestri, A Musician Before His Time: Conductor, Composer, Pianist, aparuta la Londra (Warwick Editions) in 1998; iata pagina 271 a cartii:

Un lucru important de notat. Una din sursele lui John Gritten este discografia alcatuita in 1963 de compozitorul si criticul Malcolm Rayment cu ajutorul lui Silvestri insusi.

Deci doua surse diferite mentioneaza "Patru dansuri româneşti de Walter Mihai Klepper." Sfarsitul istoriei? Nu. De fapt, doar inceputul ei.

In septembrie anul trecut am primit un e-mail de la domnul Ralf Klepper, violonist in Orchestra Radiodifuziunii din München si fiul compozitorului Walter Mihai Klepper. Mi-a spus ca nu a gasit nimic despre lucrare in insemnarile tatalui sau, recent decedat, si ca e greu de crezut ca tatal sau ar fi autorul deoarece acesta a studiat pana in 1958 terminand conservatorul cu prima simfonie. Tot in 1958 Constantin Silvestri a parasit definitiv Romania. Dl. Ralf Klepper a sugerat, corect cum am constatat pana la urma, drept posibil autor pe compozitorul Leon Klepper. Raspunsul meu a fost ca, desi numele lui Leon Klepper imi trecuse prin minte, doua surse diferite il dau drept autor pe Walter Mihai Klepper. Dar din moment ce exista destule semne de intrebare, am inceput sa investighez mai mult.

Deoarece nu am gasit nimic pe Internet, iar nici Biblioteca Congresului, nici cea de la New York nu detin inregistrarea, am intrebat mai multi melomani (si chiar muzicieni) intre care si Victor Eskenasy. Acesta mi-a spus ca pe 15 august 1953 Silvestri a dirijat Patru jocuri simfonice de Leon Klepper, sursa fiind cartea Universul muzicii romanesti de Octavian Lazar Cosma (p. 270.) Intre timp am mai cautat in catalogul digital WorldCat, unde am aflat de existenta partiturii - sub titlul de Patru dansuri simfonice - si de o inregistrare dintr-un concert sustinut de New England Conservatory of Music Orchestra. Discul lui Constantin Silvestri nu este insa mentionat nici pe acest portal, si nici nu l-am localizat in nici o biblioteca.

Devenise totusi clar ca piesa apartine lui Leon Klepper. Doream doar sa vad o scanare a LP-ului. Din moment ce colectionarul britanic lucreaza in Arabia Saudita, el nu a putut sa-l scaneze decat recent. Iata-l.
Dupa cum se poate vedea, numele compozitorului este intr-adevar Leon Klepper. Ramane intrebarea: de ce doua surse diferite l-au dat pe Walter Mihai Klepper drept autor? Colectionarul britanic mi-a spus ca nu isi mai aminteste dar ca sursa sa a fost, posibil, tot monografia lui John Gritten. Parca totusi imi amintesc ca el sa-mi fi spus despre existenta inregistrarii inainte de aparitia cartii.

Imi cer deci scuze domnului Ralf Klepper si ii multumesc si lui, si d-lui Victor Eskenasy pentru ajutorul dat in stabilirea autorului corect al lucrarii.

Arhiva de la Musikverein

In sfarsit! O puteti accesa aici. Deocamdata arhiva se opreste in 1965 dar este actualizata treptat; un meloman mi-a spus ca anul trecut se oprea in 1971.

Mai semnalez un blog care detine programele concertelor unor mari orchestre precum Filarmonica din Viena, Filarmonica din New York, Orchestra Simfonica din Londra, Orchestra Hallé din Manchester, etc.

Valentin Hirsu se pensioneaza

Vorbind de Filarmonica din New York, voi mentiona ca singurul instrumentist roman al orchestrei, violoncelistul Valentin Hirsu se va pensiona la sfarsitul acestei stagiuni (estivale?)

Semnul de intrebare apare deoarece stagiunea propriu zisa s-a incheiat, cea estivala a inceput, iar dl. Hirsu inca apare pe lista muzicienilor. Anuntul retragerii a fost facut in cadrul unui concert la mijlocul lunii iunie.

Ceea ce este cert este ca Lorin Maazel si-a luat ramas bun de la orchestra a carui director muzical fost in ultimii sapte ani, si a facut-o in stil mare cu Simfonia a VIII-a de Mahler. A fost o seara memorabila.

In prima parte credeam ca voi asculta un concert tipic-Maazel: orchestra superba din punct de vedere tehnic, totul perfect pus la punct, dar o interpretare emotional detasata si lipsita de pasiune. Da, alamurile au acoperit nu de putine ori restul orchestrei, dar intr-o lucrare ca Simfonia celor o mie de executanti, nu are rost sa ne plangem. Si chiar daca au fost mult mai putin de o mie de muzicieni, efectul celor aproximativ 370 de instrumentisti, coristi si solisti a ramas totusi impresionant.

Surpriza a sosit in partea a II-a, unde sunetul orchestrei, a viorilor in special, a devenit neasteptat de cald si de delicat. Desigur, nu locuiesc in New York si nu stiu cum suna Filarmonica seara dupa seara. Compar insa cu cele cateva concerte pe care le-am ascultat de-a lungul anilor, dar si cu cele ale lui Maazel la pupitrul altor orchestre, si cu inregistrari. Iar dirijorul a fost mult mai comunicativ, pastrand acea atentie la detaliu pentru care este celebru. Desigur, gestul teatral cu care a semnalat intrarea alamurilor din balcoane la sfarsitul lucrarii poate fi trecut cu vederea intr-o seara omagiala. Dintre solisti i-am remarcat in special pe Christine Brewer si pe Anthony Dean Griffey, dar toti, exceptand probabil Wolfgang Schöne - care ar trebui probabil sa se gandeasca la retragere - au fost buni. Preparerea corurilor a fost facuta, superb ca de obicei, de Joseph Flummerfelt. In total, unul din cele mai bune concerte ale lui Maazel din cele pe care le-am ascultat.

Filarmonica din New York.
Dirijor: Lorin Maazel.
Pregatirea corurilor: Joseph Flummerfelt.

Solisti:
Christine Brewer, Nancy Gustafson, Jeanine De Bique, soprane.
Mary Phillips, Nancy Maultsby, mezzo-soprane.
Anthony Dean Griffey, tenor.
Wolfgang Schöne, Jason Grant, basi.

New York Choral Artists; director muzical: Joseph Flummerfelt.
The Dessoff Symphonic Choir; director muzical: James Bagwell.
Brooklyn Youth Chorus; director muzical: Dianne Berkun.

Program:
Gustav Mahler: Simfonia nr. 8 in Mi Bemol Major.

Vineri, 26 iunie, 2009.
Avery Fisher Hall, Lincoln Center, New York.