luni, septembrie 29, 2008

Bach si Handel - inregistrari din zilele de ieri

Doua inregistrari de referinta au fost recent re-editate pe disc compact. Voi incepe cu cea a Concertelor Brandenburg si a Suitelor pentru Orchestra de Bach facute in 1935 si 1936 de Adolf Busch care, fiind un adevarat primus inter pares, conduce din scaunul concertmaestrului. Doar simpla insiruire a numelor colaboratorilor sai imi provoaca apetitul: Rudolf Serkin (superb in Concertul nr. 5), Paul Draper, Louis si Marcel Moyse (ascultati-i in Concertul nr 4 si minunati-va), Aubrey Brain (cunoscut mai mult din pacate drept tatal lui Dennis Brain desi Brain Sr. a fost si el un excelent cornist), Evelyn Rothwell (pe atunci nu inca "Lady Barbirolli" dar tot o superba oboista), Francis Bradley, sau George Eskdale. Da, datorita raritatii instrumentelor de epoca in anii '30 artistii au fost obligati sa foloseasca un pian in locul unui clavecin, in loc de "violino piccolo" in primul concert a fost folosita o vioara obisnuita, in loc de viola da gamba in Concertul numarul 6 este folosit violoncelul (utilizarea flautilor in loc de blockflöte continua si astazi chiar daca este mai rara.) Dar daca exista vreo versiune mai plina de muzicalitate a acestor lucrari, eu nu am audiat-o inca.
Si iata o mica poveste. Cand dirijorul Felix Weingartner l-a ascutat pe Adolf Busch in acest repertoriu la Londra, el imediat a scos un Concert Brandenburg din programul unui concert pe care trebuia sa-l sustina in acel oras.

Cealalta inregistrare pe care doresc sa o prezint este cea a "mastii" Acis si Galatea de Handel sub bagheta dirijorului Sir Adrian Boult. Prezenta veteranului maestru, plin de vigoare, este desigur una din atuurile acestei versiuni. Dar, mai mult decat atat, inregistrarea este una din cele mai bune facute de soprana Joan Sutherland, interpreta rolului Galateei. Se dovedeste inca o data ca atunci cand este ghidata de un mare dirijor, cantareata lasa rutina la o parte (este adevarat, rutina unei voci superbe) si da dovada de o expresivitate surprinzatoare pentru cei care cunosc doar inregistrarile facute sub bagheta sotului sau, Richard Bonynge (pronuntat "bo-ning" nu "bo-ningi" cum am auzit nu de putine ori.) Sub mana sigura a lui Boult, si in ciuda eternei probleme a dictiei, o gasim pe Joan Suterland captand toata gama emotiilor Galateei, de la fericirea dragostei pana la tristetea pierderii lui Acis. Acesta din urma este intruchipat de Peter Pears care se dovedeste un abil partener. Desigur ca timbrul sau nu este unul dintre cele mai frumoase dar domnul Pears este un superb actor cu vocea. David Galliver are probabil un ton cam diluat; el il interpreteaza pe Damon. In fine, Owen Brannigan nu stapaneste perfect coloratura dar reuseste mai mult sa captezel aspectul grotesc al personajului sau, Polyphemus. Remarc de asemenea contributia clavecinistului Thurston Dart si a coralei "St. Anthony Singers".
Din pacate insa dirijorul efectueaza unele taieturi in partitura, fortat fiind probabil de durata limitata a LP-ului anilor '50 (inregistrarea a fost facuta in 1959.) Aceste taieturi au fost facute fie in recitative, fie in reluarea unor arii "da capo". La acestea se adauga alte taieturi (cam 2-3 minute) facute de casa Chandos, cea care a re-editat inregistrarea, in dorinta de a incadra gravarea pe un singur CD. In urma cu 15 ani, casa Decca a re-editat-o integral pe doua CD-uri adaugand si o serie de arii baroce cantate de Joan Sutherland dar acea editie este greu de gasit (ar putea oare ArkivMusic sa o reediteze?) Pacat de o ocazie pierduta. Deoarece Joan Sutherland este intr-adevar aici "La Stupenda".

Etichete:

miercuri, septembrie 24, 2008

Au decedat compozitorii Walter Mihai Klepper si Mauricio Kagel si dirijorul Vernon Handley

Compozitorul Walter Mihai Klepper a decedat luna trecuta in Germania, mai precis pe 9 august. Decesul sau nu a fost semnalat in presa romaneasca (sau cel putin n-am gasit nimic pe Internet exceptand recent Wikipedia), doar de cea din Germania, tara in care compozitorul a trait incepand cu anul 1983. Am aflat de deces de la fiul sau, Ralf Klepper care este violonist in Orchestra Radiodifuziunii din München. Dintre lucrarile compozitorului retin cele Patru Dansuri Romanesti pe care Constantin Silvestri le-a imprimat in anii '50 si tripticul simfonic Impresii din Resita. Domnul Klepper a fost numit cetatean de onoare a orasului sau natal, Lugoj. (Erata: autorul celor Patru dansuri simfonice este Leon Klepper. Detalii aici.)

Mauricio Kagel este desigur unul din cei mai importanti compozitori ai ultimei jumatati al secolului XX. El a fost interesat in egala masura de teatru (absurd) si de film, iar in opera sa diversele arte se afla in permanenta confluenta. O lucrare a sa despre care voi scrie curand este Sankt-Bach-Passion, inregistrarea careia o astept sa o primesc zilele acestea. Pana atunci puteti citi aceste articole dedicate compozitorului in ziarele Guardian Unlimited, The Times, si Washington Post.

Dirijorul Vernon Handley va ramane probabil cunoscut drept specialist in muzica britanica. Se spune ca orice concert pe care il dirija continea cel putin o piesa scrisa de un compatriot al sau. Desigur ca a nu a neglijat nici repertoriul de baza. Din discografia sa remarc integrala simfoniilor lui Arnold Bax si Concertul pentru vioara de Elgar solist fiind Nigel Kennedy. Un omagiu din ziarul Daily Telegraph se poate citi aici.

Voi incheia amintindu-i pe actorii Stefan Iordache si Ilarion Ciobanu, si ei decedati recent.

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace.

Etichete: , ,

luni, septembrie 22, 2008

Vorbind de Filarmonica si de Opera de Stat din Viena

Am semnalat cu cateva luni in urma ca violonista bulgara Albena Danailova a fost numita concertmaestra a Operei de Stat din Viena. Numele artistei nu este trecut deocamdata pe lista componentilor Filarmonicii - desi unii instrumentisti ai operei care nu sunt inca membri ai Filarmonicii apar acolo - dar doamna Danailova va fi solista intr-un concert pe care orchestra il va sustine in cadrul "Saptamanii Mozart" de la Salzburg in ianuarie 2009. Dirijor va fi Seiji Ozawa, iar lucrarea pe care doamna Danailova o va interpreta - alaturi de trei instrumentisti din Filarmonica, violoncelistul Tamás Varga, oboistul Harald Hörth, si fagotistul Michael Werba - este Simfonia Concertanta in Si Major Hob.I:105 de Haydn. Programul va fi completat de Concertul pentru pian in Do Major KV 467 de Mozart solista de data aceasta fiind Mitsuko Uchida si de Simfonia nr 38 KV 504, "Praga", tot de Mozart.

Pe de alta parte, Cvartetul "Steude", format din membri ai Filarmonicii (concertmaestrul Volkhard Steude, violonistul Kirill Kobantschenko, violistul Elmar Landerer, si violoncelistul Wolfgang Härtel) va interpreta pe 27 martie 2009 la Sala de Sticla / Auditoriul "Magna" de la Musikverein Cvartetul pentru coarde nr. 2 Op. 22 de Enescu. In acelasi concert se mai pot asculta doua cvartete de Marin Goleminov si lieduri ale compozitorilor bulgari solista invitata fiind Nadia Krasteva, membra a ansamblului Operei din Viena. De fapt toate cele cinci concerte pe care Cvartetul "Steude" le va sustine stagiunea aceasta la Musikverein sunt dedicate lucrarilor compozitorilor din Europa de Est.

Pentru cei care nu cunosc, Cvartetul "Steude" nu este acelasi care a fost oaspetele Festivalului "George Enescu" din 2005 si prezentat drept "Wiener Philharmoniker Quartet". Acela a fost Cvartetul "Küchl" cunoscut de asemenea drept "Wiener Musikverein Quartett". Componentii sunt desigur membri ai Filarmonicii: concertmaestrul Rainer Küchl, violonistul Eckhard Seifert, violistul Heinrich Koll si violoncelistul Gerhard Iberer, si au interpretat si ei la randul lor atunci acelasi cvartet de Enescu. Si ca sa facem un pic de istorie, in urma cu multi ani in urma Cvartetul "Rosé" (Arnold Rosé, nascut la Iasi, a fost pentru multi ani concertmaestru al Filarmonicii pana cand a fost izgonit in exil datorita etniei sale: a fost evreu) a interpretat Cvartetul nr. 1 de Enescu.

Revenind la Viena, o lucrare de Enescu se va executa si la Konzerthaus pe 2 aprilie 2009. Este vorba de Sonata a III-a "in caracter popular romanesc" pentru vioara si pian interpreti fiind Patricia Kopatchinskaja si Mihaela Ursuleasa. In program mai figureaza o alta lucrare romaneasca: Toccata de Paul Constantinescu, alaturi de lucrari de Bartok, Ravel, Ravel, Kurtag, sau piese din folclorul romanesc.

Etichete: , , , ,

miercuri, septembrie 17, 2008

Canta oare prea mult Filarmonica din Viena?

Se stie ca orice membru al Filarmonicii din Viena este si membru al orchestrei operei din capitala austriaca, nu si invers. Si ca stagiunea operei incepe pe 1 septembrie. Pe de alta parte Festivalul de la Salzburg se termina pe 31 august iar anul acesta Filarmonica a sustinut un concert pe 30 august (Simfonia a III-a de Mahler sub bagheta lui Esa-Pekka Salonen.) Si sa nu uitam ca orchestra duce greul la celebrul festival participand atat la spectacole de opera cat si la concerte. Atunci cand are orchestra timp sa repete pentru inceputul stagiunii de la Opera de Stat?

Sau pentru concerte. Pe 3 septembrie la Theater an der Wien si pe 6 la Musikverein, apoi la Festivalul de la Lucerna (8-10 septembrie). Urmate de un lung turneu japonez intre 14 si 24 septembrie cu doar doua zile libere. Iar pe 27 si 28 septembrie orchestra revine la Viena pentru primele concerte de abonament, pe 29 septemebrie sustine un concert la Geneva, iar pe 30 din nou la Viena. Toate acestea au loc in paralele cu stagiunea operei.

Este adevarat ca septembrie este in mod traditional luna cea mai incarcata a Filarmonicii, dar in orice alta luna orchestra sustine in medie 10-12 concerte fie la Viena, fie in turneu. Si repet, acestea in paralel cu stagiunea operei. Rasfoind calendarul electronic al orchestrei, observ doar trei saptamani libere in iulie inainte de inceperea Festivalului de la Salzburg. Care festival mentine orchestra ocupata aproape in fiecare seara in luna august. Si atunci cand au loc repetitiile?

Spun acest lucru deoarece, daca aproape niciodata nu am fost dezamagit de executia orchestrala la un concert al Filamonicii din Viena, nu acelasi lucru se poate spune si despre reprezentatiile operei. Care opera se gaseste nu de putine ori in situatia sa angajeze inlocuitori cand instrumentistii Filarmonicii sunt plecati in turneu sau canta vis-a-vis la Musikverein. Si atunci lipsa de omogenitate se simte, chiar daca uneori acesti inlocuitori sunt vechii membri ai orchestrei, astazi pensionati (un instrumentist al Filarmonicii mi-a spus acest lucru cand l-am intrebat. Si stau sa ma gandesc: cu putin noroc, intr-o seara l-am putea asculta pe veteranul Walter Barylli!!!) Dar chiar si cand membrii Filarmonicii sunt prezenti in fosa executia orchestrala nu este intotdeauna de calitate. Numarul redus de repetitii este desigur un factor.

Bineinteles ca de foarte multe ori executia orchestrala este magnifica si la Opera de Stat din Viena. Cand la pupitru se afla un dirijor celebru, de exemplu, sau la premiere si reluari importante. Si nu de putine ori, chiar si in seri obisnuite - daca instrumentistii au chef. Cu atat mai mult deci inconsistenta frustreaza, dar ce e de facut?

Etichete:

luni, septembrie 15, 2008

"Musca" lui Cronenberg nu zboara nici la Los Angeles

N-as fi scris probabil despre opera inspirata de celebrul film al lui David Cronenberg daca una din protagoniste n-ar fi fost Ruxandra Donose. Si intr-adevar, majoritatea cronicilor sunt favorabile interpretilor dar severe la adresa muzicii lui Howard Shore - si asupra textului lui David Henry Hwang si chiar a regiei lui Cronenberg. Iata de exemplu ce au scris Anthony Tommasini in New York Times si Mark Swed in Los Angeles Times referitor la recentele spectacole de la Opera din Los Angeles.

Un alt (fost) important regizor al Hollywood-ului care, lipsit in ultima vreme de inspiratie cinematografica isi incearca soarta cu regia de opera, este Woody Allen. Si, din nou daca este sa le dam crez criticilor, nu a avut mai mult succes decat Cronenberg - si in paranteza trebuie sa admit ca regizorul canadian nu a fost chiar lipsit de inspiratie cinematografica. Revenind la Woody Allen, el a pus in scena, tot la Opera din Los Angeles, "Gianni Schicchi" de Puccini, soprana Laura Tatulescu fiind interpreta... Laurettei, desigur! Celelalte doua opere de un act pe care Puccini le-a grupat drept "Il Trittico" - "Il Tabarro" si "Suor Angelica" - au cazut lui William Friedkin cunoscut mai mult pentru filmele sale precum "Filiera franceza" sau "Exorcistul".

De fapt Woody Allen, William Friedkin, si David Cronenberg nu au fost nici primii, si nu vor fi nici probabil ultimii regizori de film care s-au aventurat in lumea operei; acest articol al doamnei Anne Midgette din ziarul Washington Post prezinta mai multe astfel de exemple, cel mai important fiind desigur Luchino Visconti.

Si pentru a incheia, va prezint ce au scris aceeasi Anthony Tommasini si Mark Swed despre punerea in scena a lui Woody Allen.

Etichete: ,

joi, septembrie 11, 2008

Wilhelm Furtwängler si muzica lui Richard Wagner

Voi continua, intermitent, sa scriu despre Wilhelm Furtwängler chiar daca nu voi aduce nimic nou cunoscatorilor artei marelui dirijor. Dar am citit foarte putine lucruri in tara despre seful de orchestra - ma gandesc aici la memoriile Cellei Delavrancea, la unele referinte facute de Victor Eskenasy in Scrisorile Sale Pentru Melomani, si cam atat. Chiar si minunatele randuri ale lui Samir Golescu au fost scrise pe Internet in limba engleza.

Asa cum se poate observa si din arhiva concertelor alcatuita de René Trémine, muzica lui Wagner a alcatuit o importanta parte a repertoriului dirijorului chiar de la inceputul carierei sale, mai precis din 1911. Debutul la Festivalul de la Bayreuth l-a facut in 1931 cu Tristan si Isolda avandu-i in distributie pe Lauritz Melchior, Nanny Larsen-Todsen, si Rudolf Bockelmann. A devenit directorul muzical al Festivalului, o inregistrare audio a unui spectacol cu "Maestri cantareti din Nürnberg" din 1943 inca pastrandu-se, dar dupa cel de-al doilea razboi mondial nu a condus acolo decat de doua ori Simfonia a IX-a de Beethoven.

Dar nici spre sfarsitul vietii Furtwängler nu a abandonat creatia wagneriana. De fapt ultima sa inregistare in studiou a fost Walkiria pentru casa "EMI"; celelalte opere ale Inelului nibelungului ar fi trebuit sa urmeze dar soarta a decis altfel. Ramane totusi una din versiunile de referinta ale operei wagneriene. Daca ar trebui sa citez doar un exemplu al artei dirijorului, ar fi Preludiul Actului al II-lea. Dupa trompeta optimista, observati cum seful de orchestra reda elanul Brunhildei si cum frazeaza muzica pana la tranzitia ei in celebra tema a Cavalcadei walkiriilor! Urasc sa folosesc cuvantul "magie", dar pentru Furtwängler nu am altul. Orchestra este Filarmonica din Viena iar protagonisti sunt Martha Mödl (Brünhilde), Ferdinand Frantz (Wotan - ce pacat ca nu a fost ales Hans Hotter desi Frantz este desigur mai mult decat competent, dar nu mare), Leonie Rysanek (Sieglinde), Ludwig Suthaus (Siegmund), Gottlob Frick (Hunding) si Margarete Klose (Fricka.)
Cealalta inregistrare a unei lucrari wagneriene facute de Furtwängler (las aici la o parte preludiile si fragmentele orchestrale) este cea a operei Tristan si Isolda, tot pentru "EMI". Orchestra este Philharmonia iar interpreti sunt Ludwig Suthaus (Tristan), Kirsten Flagstad (Isolde), Josef Greindl (Regele Marke), Dietrich Fischer-Dieskau (Kurwenal), si Blanche Thebom (Brangäne.) Gravarea este considerata pe drept cuvant una din gloriile gramofonului. Cu toate acestea, eu sunt unul dintre putinii care prefera mai-sus numita inregistrare a Walkiriei celei a operei Tristan si Isolda din doua motive. Unul este orchestra. In 1952, Philharmonia continea probabile cei mai buni instrumentisti ai Angliei, dar nu avea sunetul si culorile Filarmonicii din Viena care mi se pare mult mai potrivita pentru cerintele unei partituri wagneriene in ciuda unor mici imprecizii tehnice. Un alt motiv este existenta unei transmisii radiofonice a unui spectacol a Operei din Berlin din anul 1947 in care dirijorul mi se pare si mai incisiv - din pacate insa primul act s-a pierdut.
Acestea fiind spuse, ar fi absurd sa nu recunosc meritele exceptionale ale inregistrarii din studiou. Ca de obicei cu Furtwängler, fragmentele care ma rascolesc cel mai mult nu sunt neaparat cele in care dezlantuie alamurile, dar cele lirice ca de exemplu duetul din actul al II-lea. Sau momentul bauturii magice din primul act. Si evident ca seful de orchestra stapaneste arhitectura lucrarii.

Revin la inregistrarile din spectacole sau radiofonice. Desi, asa cum am mai spus, Furtwängler nu a avut timp sa termine planificata gravare a Inelului nibelungului, doua inregistrari ale ciclului s-au pastrat insa. Primul document sonor provine din reprezentatiile din 1950 de la Teatro Alla Scala din Milano, celalalt este o inregistrare radiofonica pentru RAI in 1953. La Scala Furtwängler dispune de o orchestra mai buna (nu insa la nivelul Filarmonicii din Viena), de Kirsten Flagstad in rolul Brünhildei, si este, ca de obicei cand este prins "pe viu", mai plin de energie. Pe de alta parte calitatea documentului sonor lasa de dorit si dirijorul efectueaza unele taieturi in partitura, probabil pentru a da posibilitatea cantaretilor sa se odihneasca. Pentru RAI, dirijorul a inregistrat fiecare act intr-o zi diferita, deci cantaretii sunt mai proaspeti. Si sunetul este net mai bun desi departe de cel oferit de casa "EMI". Dar orchestra este pur si simplu oribila iar dirijorul mai putin inspirat (evident pe scala furtwängleriana) decat in spectacol.
S-au mai pastrat, de asemenea, fragmente din alte doua cicluri ale Inelului nibelungului sub bagheta lui Furtwängler. Este vorba de cele din anii 1937 si 1938 de la Opera Regala din Londra. Ele au aparut pe disc compact si il gasesc pe dirijor in forma sa cea mai magnifica. Parca tin vag minte ca as fi citit pe undeva ca aceste cicluri ar fi supravietuit complet (nu sunt sigur) dar ca s-ar gasi in colectia privata a unor melomani. Sper sa fie adevarat dar nu imi fac iluzii.

Etichete:

marți, septembrie 09, 2008

Remus Azoiţei si Eduard Stan la "Wigmore Hall" din Londra

Violonistul Remus Azoiţei si pianistul Eduard Stan vor sustine pe 15 septembrie un recital la prestigiosul "Wigmore Hall" din Londra, sala renumita pentru acustica sa. In program vor figura lucrari de George Enescu si Johannes Brahms. Programul de sala a fost scris de prietenul nostru, criticul Evan Dickerson. Mai multe detalii puteti afla pe aceasta pagina a Institutului Cultural Roman din Londra, pagina semnalata tot de Evan.

Si doar peste cinci zile, tot la "Wigmore Hall", Cvartetul "Belcea" va sustine trei concerte - maraton intr-o zi interpretand integrala cvartetelor pentru coarde de Bela Bartok.

De mentionat alte cateva concerte in care se va executa muzica lui George Enescu. Cele mai prestigioase sunt desigur cele in care Midori va executa Sonata a III-a pentru vioara si pian fiind acompaniata de Robert McDonald. Artistii vor prezenta lucrarea in cadrul turneului efectuat in mai multe orase orase americane printre care si zona metropolitana a Washingtonului. Tot Sonata a III-a a fost recent interpretata si de violonista Maria Bachmann si de pianista Natalie Zhu la St. Petersburg din... Florida.

Rapsodia a I-a isi va gasi locul in programul cu care veteranul Jorge Mester va deschide stagiunea Orchestrei din Louisville. Iar Rapsodia a II-a a fost recent executata in Brazilia de catre Orquestra Sinfônica do Estado de São Paulo sub bagheta dirijorului estonian Neeme Järvi.

Si o veste deloc buna. Regizorul Nicolas Joel, directorul Teatrului Capitoliului din Toulouse, a fost recent hospitalizat datorita unui accident vascular. El nu va participa la concursul de canto cu care se va deschide stagiunea teatrului (si din juriul caruia face parte si Ioan Holender) dar se pare ca se va recupera pentru a pune in scena "Oedipe", chiar daca repetitiile incep curand. Sa-i uram insanatosire grabnica.

Etichete: , , , ,