vineri, iunie 29, 2007

Din nou despre Societatea "Enescu"

Un articol al lui Evan Dickerson despre concertul de la inaugurarea Societatii in care Remus Azoitei si Eduard Stan au interpretat "Impresii din copilarie" si Sonata "Torso".

Prilej cu care am descoperit ca in cadrul Festivalului "Music at Plush" din sud-vestul Angliei se vor executa doua lucrari de Enescu: "Octetul" pe 28 iulie in interpretarea ansamblului "Plush" si Sonata a I-a pentru violoncel si pian pe 24 august in interpretarea violoncelistului Adrian Brendel (fiul lui Alfred Brendel si membru al ansamblului "Plush") si a pianistului Sam Haywood.

Observ ca muzica de camera a lui Enescu este totusi executata, nu chiar atat de des cat ne-ar place noua, dar oricum mai mult decat cea orchestrala.

Etichete: , ,

joi, iunie 28, 2007

Haraso tovarasie

M-am uitat pe site-ul Orchestrei Nationale a Rusiei si am constatat cu amaraciune ca cele doua concerte pe care ansamblul le va sustine la Bucuresti nu sunt mentionate. Prezenta orchestrei este insa confirmata pe site-ul Festivalului "Enescu".

Sa lasam la o parte istoria trista si sa privim lucrurile la rece. Pentru concertele care le va sustine la Bucuresti Orchestra Nationala a Rusiei va primi o insemnata suma de bani, ele nefiind un act de caritate. Atunci este prea mult sa ceri ca aceste concerte sa fie afisate pe site-ul orchestrei? Mai ales ca intr-unul dintre ele solista este Martha Argerich, pianista care are o armata de admiratori, admiratori care de multe ori calatoresc oriunde se va prezenta artista.

Puteti contacta aici Orchestra Nationala a Rusiei pentru a spune ceea ce ganditi.

Prin comparatie, m-am uita pe site-ul altor orchestre care au fost invitate la Festivalul "Enescu": Filarmonica din Munchen, Filarmonica din Oslo, Orchestre de Paris, si Orchestra Simfonica din Londra. Pe toate aceste site-uri sunt trecute concertele de la Bucuresti.

Etichete: , ,

miercuri, iunie 27, 2007

Hermann Scherchen - Inregistrarile preferate, partea a II-a

Puteti citi aici partea a I-a.

Geminiani: Concerti Grossi Op. 3. Handel: Concerti Grossi Op. 6. Scherchen in repertoriu baroc. Fiecare nota este plina de expresivitate, iar orchestra este de dimensiuni mai reduse.

Haydn - simfonii inregistrate in anul 1950 (simfoniile nr 44, 45, 49, 55, 80, 88, 92-104). Probabile, nu, sigur, cea mai buna colectie a unor simfonii de Haydn. Evident, pentru lucrarile individuale ar mai exista o versiune sau doua favorite (in cazul meu nu as dori sa fiu fara Jochum / Dresda in simfoniile nr. 93-95 si 98, Furtwangler in nr. 88, sau Celibidache in nr. 103 de exmplu) dar ca un set-model de interpretare a lucrarilor de Haydn ramane fara pereche.

Liszt: poeme simfonice - "Preludiile", "Mazeppa", "Batalia Hunilor" "Mefisto-vals" nr 1. Putine sunt inregistrarile de referinta ale muzicii lui Liszt. "Preludiile" lui Mengelberg. "Tasso" sub bagheta lui Silvestri. Apoi gravarile lui Golovanov. Gravarile lui Scherchen apartin aceste ilustre companii.
"Omagiu lui Hermann Scherchen". Un set de cinci discuri compacted editate de Tahra. Dintre acestea, esentiale mi s-au parut Simfonia a I-a de Krenek, fragmente din premiera operei "Moses und Aron" de Schonberg, si repetitiile in compania orchestrei RTSI Lugano. Adaug livretul de 160 de pagini.
"La naissance de la Symphonie". Cu cata grija se apleaca dirijorul asupra unor lucrari neinsemnate, a caror interes este pur istoric! Orchestra, denumita "Ars Viva Gravesano", este formata din instrumentisti ai "Scalei" din Milano.

"Hermann Scherchen: de la Purcell la Hartmann". Un disc compact ce ilustreaza diversitatea intereselor sale muzicale.

Etichete: ,

marți, iunie 26, 2007

Si vorbind de Enescu...

Trebuie sa mai semnalez cateva concerte in care muzica lui Enescu va fi executata. In programul concertului pe care ansamblul "London Schubert Players" condus de Anda Anastasescu il va sustine pe 29 iunie la Norden Farm Centre for the Arts se va executa "Legenda" pentru trompeta si pian. Anda Anastasescu este pianista iar Ciprian Ilie este trompetistul. Concertul va include si o lucrare de Violeta Dinescu, "Ganduri de seara" pentru trompeta solo.

Tot "Legenda" va fi interpretata si de Alison Balsom, cea mai titrata trompetista britanica din generatia tanara. Acest recital va avea loc sub auspiciile "Bishop Auckland Music Society" tot pe 29 iunie. Alison Balsom este castigatoarea premiului "Young British Classical Performer" in anul 2006 si este acompaniata la pian de Nicola Eimer. Se pare ca cele doua interprete vor sustine acelasi program in mai multe locuri precum Beaminster sau Gloucestershire dar informatiile pe care am putut sa le vad pe Internet nu sunt concludente.

In fine, Rapsodia a I-a va fi prezentata si la Chicago in cadrul Festivalului "Grant Park" pe 11 iulie. Orchestra Festivalului va fi dirijata de Gregory Vajda intr-un program care mai contine si fragmente din muzica filmului "Le Grand blond avec une chaussure noire" in regia lui Yves Robert, muzica scrisa de Vladimir Cosma.

P.S. De asemenea am aflat ca formatia de sufaltori a Orchestrei Radiodifuziunii din Saarbrücken va interpreta pe 27 iunie Dixtuorul de Enescu. Concertul va avea loc la Conservatorul Superior din Saar.

Etichete: , ,

luni, iunie 25, 2007

La Londra s-a infiintat "Societatea Enescu"

Evenimentul, care mi-a fost semnalat de Evan Dickerson, a avut loc pe 21 iunie. Societatea este patronata de Alteta Sa Regala Principesa Margareta.

Aici este anuntul fondarii Societatii. De asemenea, iata un mic reportaj la TVR unde, printre altele, il puteti vedea si pe Evan.

Etichete: , ,

joi, iunie 21, 2007

Hermann Scherchen - Inregistrarile preferate, partea a I-a

Cu catva timp in urma am vorbit despre cartea lui Victor Eskenasy "Scherchen si Romania", una din putinele - daca nu singura - aparuta in limba Romana despre marele sef de orchestra. Prilej bun pentru a trece in revista inregistrarile preferate. Nu le cunosc pe toate si am unele lacune serioase precum Simfonia a II-a de Mahler dar sunt totusi familiarizat cu destule.

De notat: "preferate". Departe de mine de a spune ca sunt cele mai bune, iar acesta este oricum un criteriu subiectiv. Executia orchestrala si calitatea sonora sunt trecute pe planul al doilea - si oricum, marea majoritate a orchestrelor cu care dirijorul a colaborat nu au fost chiar de prima clasa. Au existat desigur exceptii cum ar fi Simfonia a V-a de Mahler in compania Orchestrei din Philadelphia, dar dupa parerea mea pentru aceasta lucrare exista versiuni superioare ale dirijorului, de exemplu cea in compania Orchestrei Nationale a Frantei - si in ambele cazuri taieturile in partitura sunt deloc neglijabile.

Deci:

Arta Fugii. Scherchen a fost preocupat toata viata cu aceasta lucrare, cautand formula ideala. A dirijat intai orchestratia lui Wolfgang Graeser, apoi cea a lui Roger Vuataz, ca in fine, la sfarsitul vietii sa completeze o orchestratie proprie. Versiunea gravata in compania Orchestrei Radio-Beromünster este cea a lui Vuataz iar ca interpretare are o intensitate extraordinara in ciuda lipsei de rafinament al ansamblului. Cea in compania celor doua orchestre vieneze reunite (Wiener Symphoniker si cea a Radiodifuziunii Austriece) prezinta propria sa orchestratie.

Patimile dupa Matei. O interpretare plina de lirism si de umanitate. Remarcam prezenta minunatului si subapreciatului tenor roman Petre Munteanu, un frecvent colaborator al dirijorului (ca si a lui Celibidache) in perioada de dupa razboi.

Missa in Si Minor de Bach. Vorbesc despre inregistrarea stereo in compania asa-numitei "Orchestre a Operei de Stat din Viena" deoarece nu cunosc inregistrarea mono recent re-editata de Tahra. Aceeasi caldura care se poate observa si in "Patimile dupa Matei", o versiune emotionanta pe care am ascultat-o de doua ori la rand. CD-ul ne ofera de asemenea o rara oportunitate de a-i asculta pe Pierrette Alarie, Nan Merriman, Leopold Simoneau, si Gustav Neidlinger in muzica lui Bach. Simfonia a I-a si a II-a de Beethoven in compania Orchestrei Radioteleviziunii Helveto-Italiene (RTSI) din Lugano. De departe versiunile mele preferate a acestor lucrari, net superioare inregistrarilor facute in studiou. De-ar apare intreg ciclul Beethoven-RTSI pe disc compact (nu ma refer la pirati)!
Berlioz: Les Troyens à Carthage. Iarasi o versiune de referinta. Singurul regret este ca nu a inregistrat si prima parte, "La prise de Troie" pentru a completa capodopera lui Berlioz, "Les Troyens". Remarcam in distributie prezenta lui Xavier Depraz, un remarcabil "Oedipe".

Etichete: , ,

miercuri, iunie 20, 2007

Enescu in blogosfera

Un interesant articol care poate fi citit aici. Primul si deocamdata singurul din blog.

Etichete: ,

marți, iunie 19, 2007

Neue Bach Ausgabe a fost completata

Aceasta, cea de-a doua editie completa si prima critica a operelor lui Bach a fost recent incheiata dupa 55 de ani de la inaugurarea ei. Publicata de Bärenreiter-Verlag din Kassel si aparuta sub auspiciile Bach Archiv Leipzig si Johann Sebastian Bach Institut din Göttingen, editia contine peste 100 de volume. Dupa cum a declarat Christoph Wolff, directorul Arhivelor "Bach" din Leipzig si profesor la Universitatea "Harvard" din Boston, unele lucrari initial atribuite lui Bach au fost determinate drept inautentice si scoase din editie. Pe de alta parte opere inedite precum Coralele "Neumeister", descoperite chiar de Wolff, au fost incluse.

Primul volum, BA 5001 - partitura Missei in Si Minor - a fost publicat in 1954, la doi ani de la inaugurarea editiei.

Etichete:

luni, iunie 18, 2007

O interesanta versiune a "Preludiului la unison"

Aceasta apartine violonistului Aaron Rosand care interpreteaza aceasta piesa solo. O optiune la inceput surprinzatoare, dar, din moment ce piesa este monodica, nu chiar lipsita de logica. Iar artistul a reusit sa ma convinga de validitatea abordarii sale.

Tempo-ul este vioi, cel mai rapid pe care il cunosc, cu un minut mai iute decat versiunea compozitorului - si aceasta cu doua minute mai rapida decat cea a lui Cristian Mandeal, celelalte variante interpretative pe care le stiu fiind si mai lente. Acest tempo insa este justificat de faptul ca avem de-a face doar cu un singur instrument si ca acesta nu poate fi folosit in acelasi fel ca intreaga sectiune a corzilor. Intr-adevar, frazarea lui Rosand este cea a unui experimentat solist, nu a unui violonist de orchestra. Interpretarea este viguroasa dar nu brusca. Nu este ceea ce Enescu a avut in minte cand a scris lucrarea dar m-a facut sa vad "Preludiul la unison" printr-o alta optica.

Din pacate, chiar si in 1971-73 cand a fost facuta inregistrarea, celebrul violonist, astazi in varsta de 80 de ani, da dovada de unele lacune tehnice intonatia sa fiind cam nesigura. Aceste lacune sunt evidente si in restul programului de pe setul de doua discuri compacte care contine inregistrarea "Preludiului la unison." Care set mai contine concerte de Joachim, Hubay, Godard, si Ernst si miniaturi de Ysaye, Lehar, Hubay, si Wieniawski. Violonistul este acompaniat de Louis de Froment care se straduieste sa scoata ce se poate din mediocra orchestra a Radiodifuziunii din Luxemburg (astazi se numeste Orchestra Filarmonicii din Luxemburg si este mult imbunatatita.)

Raritati violonistisce imperfect prezentate. In mod surprinzator probabil, cea mai buna impresie a facut-o interpretarea lucrarii lui Enescu.

Etichete: , ,

vineri, iunie 15, 2007

David Patrick Stearns ma pune pe ganduri...

Domnul Stearns este criticul muzical al ziarului "Philadelphia Inquirer".

" [...] Apoi sunt cunoscatorii care pot intrupa cele mai rele aspecte ale experientei muzicale: se bizuie pe experienta acumulata de-a lungul anilor dar o prelucreaza prin nevoia de a stabili standarduri inflexibile. Intr-o societate care cauta certitudinea, putem intelege fluiditatea procesului artistic (ca fiecare executie are regulile ei), dar inca credem ca a canta Mahler fara partitura sau a sari peste repetitia expozitiei din partea a I-a a Simfoniei a III-a de Brahms sunt lucruri de neiertat.

De exemplu, compararea duratei mai multor veriuni poate fi revelatoare daca nu este tinuta drept lege. Cunoscatorii pot respinge cea mai buna interpretare pe care o asculta pe viu daca durata ei difera de, sa spunem, cea a clasicei inregistrari a lui Otto Klemperer. 'Iubesc' acest lucru: cand Klemperer lasa mai multe inregistrari a aceleasi piese, durata acestor versiuni difera de multe ori enorm intre ele, si probabil se datoreaza nu inspiratiei divine ci severitatii cu care boala sa mintala se manifesta in ziua aceea.

Cu ate cuvinte, ceea ce este codificat drept un standard poate fi de fapt lucrarea unui ramolit chiar daca acest ramolit este un geniu. Michael Tilson Thomas a spus odata ca o inregistrare ar trebui sa se autodistruga dupa ce a fost ascultata de patru ori pentru ca publicul sa nu se obisnuiasca cu o singura interpretare".

Puteti citi tot articolul aici.

Las la o parte lucrurile sarcastice (dar nu total lipsite de adevar) despre Otto Klemperer, unul din dirijorii mei preferati. Si trebuie precizat ca, daca este adevarat (si este adevarat) ca durata multor inregistrari ale maestrului german difera mult, se poate totusi generaliza ca tempo-ul ales de dirijor devine cu atat mai lent cu cat Klemperer imbatraneste, mai ales dupa 1950-1955. Iar "cunoscatorii" au in general in colectia lor mai multe inregsitrari ale unei piese, deci nu este nevoie ca ele sa se autodistruga asa cum spune Tilson Thomas (care continua insa sa graveze.)

Nu pot insa sa nu cuget la ceea ce vrea sa spuna David Patrick Stearns: ca uneori putem deveni prea rigizi in aprecierea unei interpretari. Si trebuie sa recunosc ca de multe ori si eu cad victima acestui lucru desi cred ca mai putin ca in trecut. Cred.

In general, cand asculta un concert, primul meu criteriu (lasand la o parte detaliile tehnice) este: a reusit artistul sa ma emotioneze? Daca da, atunci sunt satisfacut. Daca nu, atunci ma gandesc la inregistrarile mele preferate.

De exemplu, cand am vorbit despre Leonard Slatkin interpretand Rapsodia a II-a de Enescu, nu m-am gandit sa compar varianta sefului de orchestra american cu versiunea lui Silvestri sau cu cea a compozitorului. Deoarece Slatkin a prezentat o executie bine lucrata si gandita. Pe de alta parte cand am ascultat "Walkiria" sub bagheta lui Heinz Fricke, nu am putut sa evit comparatia cu versiunile clasice sub bagheta lui Furtwangler, Keilberth, Krauss, Bohm, sau Knappertsbusch - care toate difera mult intre ele, si nu numai in durata.

Etichete:

joi, iunie 14, 2007

Octavian Lazar Cosma: "Filarmonica din Bucuresti in reflectorul cronicii

Din nou, este vorba de o aparitie mai veche (mai precis din 2003), dar pe care am citit-o doar recent. Volumul aparut reprezinta o fascinanta si mult necesara istorie a Filarmonicii din primii sai ani de viata pana la sfarsitul razboiului. Autorul prezinta aceasta istorie prin intermediul cronicilor de concert aparute in diverse publicatii. Fiecarui an calendaristic (deci nu stagiuni) ii este dedicat un capitol. La inceputul capitolului ne este prezentat un sumar al numarului de concerte si al dirijorilor si solistilor acestor concerte. Apoi fiecare concert este prezentat in parte urmat de spicuiri din cronici.

Observam deci evolutia primei orchestre a tarii de-a lungul anilor. Remarcam problemele dezbatute de jurnalisti: cine sa fie dirijor, cati artisti romani sau straini sa fie invitati, cata muzica romaneasca sa fie executata? De ce nu dirijeaza X, de ce a fost invitat sa cante Y? Care este rolul directorului muzical si cata putere sa aiba? Deci multe din problemele pe care le vom regasi si astazi.

Vorbind de repertoriu, evident acesta era bazat pe creatia austro-germana si franceza. Relev totusi absenta marilor lucrari vocal-simfonice ale lui Bach si Handel, exceptand "Samson" si fragmente din "Mesia". Interesant este de de asemenea felul in care unii compozitori precum Mahler, Bruckner, Rahmaninov, si chiar Ceaikovsky erau greu acceptati - sau poate greu intelesi - de catre cronicari.

Evident ca numele interpretilor care au aparut in compania Filarmonicii in acele vremuri reprezinta o galerie de invidiat: de la George Georgescu, Silvia Serbescu, Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Clara Haskil pana la Herbert von Karajan, David Oistrah, Claudio Arrau, Clemens Krauss, Erich Kleiber, Felix Weingartner, Emanuel Feuermann, Zino Francescatti, Hermann Scherchen, Pablo Casals sau compozitori precum Igor Stravinsky si Richard Strauss dar si George Enescu, Mihail Jora, sau Ion Nonna Otescu ca sa amintesc doar cateva nume.

Si atunci trebuie sa ma simt doar frustrat ca volumul nu incepe din anul 1920, an in care a avut loc primul concert al orchestrei reorganizate de George Georgescu. Si daca programele concertelor sunt prezentate in detaliu, exista - este adevarat, putine - ocazii in care acestea sunt doar generalizate: "Festival Wagner din 20 aprilie l-a condus un as al baghetei: Karl Elmendorff" (pagina 561.) Dar ce lucrari de Wagner s-au executat? Si apropo, la pagina 569, in poza, numele dirijorului apare scris "Carl Elmendorf." Greseli apar si in numele compozitorilor: Florent Schmitt apare drept "Schmidt", confundat probabil cu compozitorul austriac Franz Schmidt. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca valsul "Valurile Dunarii" este atribuit lui Johann Strauss (pagina 243) iar uvertura operei "Genoveva" lui Franz Schubert (pagina 719). Si exemplele ar putea din pacate continua.

Ceea ce frustreaza insa este faptul ca aceste erori puteau fi corectate cu o mai atenta citire. Uneori autorul se corecteaza pe sine insusi. De exemplu, la pagina 582 valsul lui Strauss apare sub titlul corect de "Dunarea Albastra". Pacat, deoarece informatiile din aceasta carte sunt de nepretuit.

Domnule Cosma, data viitoare cand publicati o asemenea lucrare ma ofer voluntar sa citesc manuscrisul.

Etichete:

miercuri, iunie 13, 2007

Cvartetul "Guarneri" se va retrage din activitate in 2009...

...cand va implini 45 de ani de activitate. Fondat in anul 1964 la festivalul "Marlboro", cvartetul "Guarneri" a avut aceeasi componenta timp de 37 de ani: Arnold Steinhardt, vioara a I-a, John Dalley, vioara a II-a, Michael Tree, viola, si David Soyer, violoncel. In 2001 David Soyer s-a retras motivand stresul calatoriilor si a fost inlocuit cu elevul sau, Peter Wiley.

Puteti citi aici un interviu cu Arnold Steinhardt si Michael Tree in care artistii vorbesc despre felul in care sunetul cvartetului a fost schimbat prin venirea lui Peter Wiley.

Etichete: ,

marți, iunie 12, 2007

Slatkin incheie stagiunea cu Mahler

Ultimul concert din aceasta stagiune a Orchestrei Simfonice Nationale din Washington s-a deschis cu o prea rar executata simfonie de Haydn: cea intitulata "La Reine", numarul 85 (ma rog, ce simfonie de Haydn este des executata azi, nici macar numarul 104?) Leonard Slatkin a dirijat-o fara bagheta si fara a-si impune o viziune proprie, multumindu-se sa lase muzica sa vorbeasca. Orchestra a raspuns precis, permitandu-mi sa admir flautul lui Toshiko Kohno sau oboiul lui Rudolph Vrbsky si Rebbeca Henderson. As fi dorit probabil un tempo mai vioi in prima parte, dar nu o sa ma plang prea tare cand am ascultat o simfonie de Haydn interpretata de o orchestra intreaga.

A urmat o lucrare in prima auditie: "Patru ingeri", un concert pentru harpa si orchestra de Mark Adamo, solista fiind harpista principala a orchestrei, Dotian Levalier, excelenta. Titlul lucrarii se datoreste faptului ca fiecare miscare este intitulata dupa un inger din diverse religii. Prima parte, Uvertura, este numita "Metatron", a doua, scherzo-ul, este denumita "Sraosha", a treia, "Aria", poarta numele "Regina Coeli" si este dedicata mamei compozitorului, iar finalul este intitulat "Mik'hail". Lucrarea are prospetime si este plina de idei, nu toate insa duse pana la capat. Sfarsitul primelor doua parti, de exemplu, mi s-a parut cam brusc. Orchestratia, de asemenea, este luxurianta, bogata in instrumente de percutie. Din fericire insa aceasta nu a adus la acoperirea harpei. Daca in miscarile rapide aveam de-a face cu un adevarat duel intre instrumentul solist si orchestra, in partea a treia, lenta si serena, accentul piesei a fost pus pe un dialog intre harpa si orchestra. Per total lucrarea nu a fost inovatoare dar a facut o buna prima impresie.

Concertul - si stagiunea - s-a incheiat cum Simfonia a I-a de Mahler. Nu a fost o versiune memorabila. Din punct de vedere tehnic, lucrurile au fost in general bine puse la punct si observ din nou imbunatatirea compartimentului suflatorilor din alama. Interpretarii insa i-a lipsit ceva, poate burlescul, poate mult-negijatele aspecte folclorice, poate taria si vijelia din final, poate cate putin din toate aceste ipostaze. O redare corecta dar in nici un caz de neuitat.

Orchestra Simfonica Nationala din Washington.
Dirijor: Leonoard Slatkin.
Solist: Dotian Levalier.

Program:
Franz Joseph Haydn: Simfonia Nr. 85 in Si-bemol Major, "La reine".
Mark Adamo: "Patru ingeri" - concert pentru harpa si orchestra.
Gustav Mahler: Simfonia a I-a in Re Major.

Vineri, 8 iunie, 2007.
Kennedy Center Concert Hall, Washington.

Etichete: ,

luni, iunie 11, 2007

Declinul - si chiar moartea - muzicii clasice?

Criticul Alex Ross a adunat o suita de citate despre acest subiect. Merita citite, si puteti face acest lucru aici.

Etichete:

joi, iunie 07, 2007

Arhive cu Dinu Lipatti si Clara Haskil

Mai multe arhive online contin informatii despre concertele sustinute de Clara Haskil si Dinu Lipatti - si nu numai ei. As incepe cu arhiva concertelor lui Herbert von Karajan aflata pe site-ul dirijorului. Alegeti-va limba si din partea stanga a meniului apasati pe textul "Research". Apoi alegeti daca doriti concertele sau inregistrarile. Sa nu uitam ca in concertul cu care von Karajan a debutat cu orchestra "Philharmonia" din Londra solist a fost Dinu Lipatti.

O alta arhiva in care putem gasi numele muzicienilor romani este cea a Orchestrei "Suisse Romande" pe care o puteti gasi aici. Daca nu functioneaza - si am avut probleme in ultimul timp - pe pagina orchestrei veti putea gasi textul "Rechercher un concert". Inscrie-ti numele muzicianului, slectionati "Tout le site", si vet obtine rezultatele.

O alta arhiva interesanta este cea a Orchestrei Societatii de Concerte a Conservatorului din Paris. O puteti gasi aici. In afara lui Dinu Lipatti si a Clarei Haskil vom mai gasi numele lui George Georgescu sau a uitatului Edgar Cosma.

Dar dupa parerea mea cea mai fascinanta arhiva este cea de la Konzerthaus la Viena. Este adevarat ca Haskil nu a cantat niciodata in aceasta sala, dar aici putem gasi numele lui George Enescu, Dinu Lipatti, Arnold Rose, sau George Georgescu, Sergiu Comissiona, Sergiu Celibidache...

P.S. Iata aici si arhiva pieselor montate la teatrul "Guthrie" din Minneapolis cand director era Liviu Ciulei.

Etichete: ,

miercuri, iunie 06, 2007

Dominique Meyer numit succesorul lui Ioan Holender la carma Operei de stat din Viena

Agentiile de presa din intreaga lume au transmis aceasta stire. Meyer, director la Theatre des Champs-Elysees in Paris, a fost oarecum o alegere surprinzatoare, numele cele mai des vehiculate fiind cele ale tenorului Neil Shicoff sau a dirijorilor Christian Thielemann sau Franz Welser-Möst.

Care Franz Welser-Möst va fi numite directorul muzical al "Casei de pe Ring", succedand lui Seiji Ozawa. Dirijorului austriac i-a mai fost oferit acest post in 2004 dar l-a refuzat motivand ca doreste sa se dedice 100% Orchestrei din Cleveland a carui director muzical este. Numai ca la putin timp dupa aceea Welser-Möst a acceptat postul de director muzical general al Operei din Zurich dupa ce initial fusese doar directorul ei muzical.

Va fi interesant sa vedem ce se va intampla cu Orchestra din Cleveland. Oricum, unul din predecesorii lui Franz Welser-Möst la Cleveland, Lorin Maazel, a fost pentru o scurta si nefasta perioada intendant al Operei din Viena.

Etichete: ,

marți, iunie 05, 2007

Concertele Clarei Haskil la Festivalul de la Salzburg

Din moment ce recent am vorbit despre aparitiile discografice ale artistei, iata si programul concertelor sale sustinute la Festivalul de la Salzburg. Informatia parvine de pe site-ul festivalului.

13 august 1950, matineu
Mozarteum, Großer Saal

Mozarteum-Orchester
Dirijor: Bernhard Paumgartner
Solisti: Marcel Saillet, oboi; Clara Haskil, pian

Program - Wolfgang Amadeus Mozart:
Uvertura operei "Idomeneo" KV 366
Concert pentru Oboi si orchestra in Do Major KV 314
Concert pentru pian si orchestra in Mi-bemol Major KV 271, "Jeunehomme"
Simfonia in La Major KV 201


25 august, 1951
Mozarteum, Großer Saal

Mozarteum-Orchester
Dirijor: Bernhard Paumgartner
Solista: Clara Haskil, pian

Program - Wolfgang Amadeus Mozart:
Simfonia (Uvertura) in Sol Major KV 318
Concert pentru pian si orchestra in Fa Major KV 459 "Concertul Incoronarii"
Simfonia in La Major KV 201
Concert pentru pian si orchestra in Re minor KV 466


31 august, 1952, matineu
Mozarteum, Großer Saal

Mozarteum-Orchester
Dirijor: Bernhard Paumgartner
Solisti: Kurt Redel, flaut; Clara Haskil, pian

Program - Wolfgang Amadeus Mozart:
Uvertura operei "Der Schauspieldirektor" KV 486
Concert pentru flaut si orchestra in Re Major KV 314
Concert pentru pian si orchestra in La Major KV 488
Simfonia in Sol Major KV 199


30 august 1953, matineu
Mozarteum, Großer Saal

Camerata Academica des Mozarteums
Dirijor: Bernhard Paumgartner
Solisti: Artur Jensen, oboi; Clara Haskil, pian

Program - Wolfgang Amadeus Mozart:
Uvertura operei "La finta giardiniera" KV 196
Concert pentru Oboi si orchestra in Do Major KV 314
Concert pentru pian si orchestra in Mi-bemol Major KV 271, "Jeunehomme"
Divertimento in Re Major KV 205


21 august 1954, matineu
Mozarteum, Großer Saal

Camerata Academica des Mozarteums
Dirijor: Bernhard Paumgartner
Solisti: Orietta Moscucci, soprana; Clara Haskil, pian

Program - Wolfgang Amadeus Mozart:
Simfonia in Sol Major KV 74
Aria "L´ameró, saró costante" din serenada "Il ré pastore" KV 208
Aria "Amoretti che ascosi" din opera "La finta semplice" KV 51
Concert pentru pian si orchestra in La Major KV 488
Simfonia in Do Major KV 200


28 august 1955, matineu
Mozarteum, Großer Saal

Mozarteum-Orchester
Dirijor: Bernhard Paumgartner
Solisti: Rita Streich, soprana; Clara Haskil, pian

Program - Wolfgang Amadeus Mozart:
Uvertura operei "Idomeneo" KV 366
Concert pentru pian si orchestra in Do minor KV 491
Aria pentru soprana "In te spero, o sposo amato" KV 440
Recitativ si aria pentru soprana "Popoli di Tessalia - Io non chiedo, eterni dei" KV 316
Simfonia in Do Major KV 425, "Linz"


4 august 1957, matineu
Mozarteum, Großer Saal

Camerata Academica des Mozarteums
Dirijor: Bernhard Paumgartner
Solisti: Erika Köth, soprana; Christa Richter-Steiner, Vioara; Clara Haskil, pian; Géza Anda, pian

Program - Wolfgang Amadeus Mozart:
Uvertura operei "Der Schauspieldirektor" KV 486
Concert pentru doua piane si orchestra in Mi-bemol Major KV 365
Aria "L´ameró, saró costante" din serenada "Il ré pastore" KV 208
Recitativ si aria pentru soprana "Ma, che vi fece, o stelle" KV 386
Simfonia in Fa Major KV 112

(Acest ultim concert al Clarei Haskil este disponibil pe disc compact gratie casei "Orfeo")


8 august 1957
Mozarteum, Großer Saal

Recital Clara Haskil

Program:
Wolfgang Amadeus Mozart: Sonata in Do Major KV 330
Ludwig van Beethoven: Sonata in Mi-bemol Major Op. 31 Nr. 3
Franz Schubert: Sonate in Si Major Opus postum

Etichete:

luni, iunie 04, 2007

Christoph Eschenbach si Orchestra din Philadelphia

Intamplarea a facut ca prima oara cand l-am ascultat pe Christoph Eschenbach la pupitrul Orchestrei din Philadelphia, a dirijat o simfonie de Brahms, mai precis a IV-a. In concertul de fata, probabil ultimul si in mod sigur cel mai bun pe care l-am audiat din cele ale maestrului conducand "fabulosii Philadelphieni", tot o simfonie de Brahms a fost executata, de data aceasta a I-a.

Nu o sa zabovesc aupra conflictului dintre dirijor si orchestra, conflict care a dus la demisia lui Eschenbach si care a fost pe larg relatat in presa. Important a fost ca pe timpul unui concert care a avut un generos program ce a durat peste doua ore si jumatate, maestrul si celebra orchestra au dovedit ca pot sa puna la o parte neintelegerea si sa creeze muzica.

Prima piesa care s-a executat a fost prima Simfonie de camera a lui Arnold Schoenberg. Eschenbach a fost insotit de 16 dintre cei mai buni instrumentisti intr-o interpretare care a evidentiat spiritul de echipa: nimeni nu a incercat sa iasa in relief. Nu am putut insa sa nu remarc suflatorii din lemn. Dar pentru mine punctul de maxim interes al concertului a fost aparitia lui Matthias Goerne, baritonul german interpretand lieduri de Schubert in orchestratiile lui Brahms, Reger, sau Webern. Solistul a impresionat prntr-un glas cald, rotunjit, a cantat fara efort, pianissimile sale au avut suavitate iar dezlantuirile in fortissimo vigoare. Dirijorul si orchestra au fost adevarati parteneri, solistul fiind doar arareori acoperit.

Simfonia lui Brahms a avut parte de o interpretare in care Eschenbach a incercat sa reliefeze dramatismul lucrarii. A reustit in special in prima miscare, dar parca ar fi fost de dorit o mai mare intensitate in final, intensitate care s-a gasit pana la urma doar in coda. A fost pana la urma o versiune solida, reusita a lucrarii, careia insa i-a lipsit acel ultim dram care ar face-o intr-adevar memorabila. Sa luam de exemplu celebrul solo al cornului din ultima parte. Misterul, magia acestei muzici au cam lipsit aici, si, in plus, cornul-solo ramane "calcaiul lui Achile" al orchestrei.

Orchestra din Philadelphia
Dirijor: Christoph Eschenbach
Solist: Matthias Goerne

Program:
Arnold Schoenberg: Simfonia de camera Nr. 1 Op. 9
Franz Schubert: Lieduri:
An Silvia D.891 (orchestrat de un compozitor anonim)
Memnon D.541 (orch. Johannes Brahms)
Gruppe aus dem Tartarus D.583 (orch. Johannes Brahms)
Der Wegweiser din ciclul "Winterreise" D.911 Nr. 20 (orch. Anton Webern)
Im Abendrot D.799 (orch. Max Reger)
Tränenregen din ciclul "Die schöne Müllerin" D.795 Nr. 19 (orch. Anton Webern)
Erlkönig D.328 (orch. Max Reger)
Johannes Brahms: Simfonia a I-a in Do minor Op. 68

Duminica, 3 mai, 2007
Kennedy Center Concert Hall, Washington

Etichete:

vineri, iunie 01, 2007

Clara Haskil - peste tot

Vorbesc de aparitiile discografice, dar nu numai. Chiar si in avionul cu care am zburat in timpul vacantei (Austrian Airlines) am putut asculta celebra inregistrare a Concertului pentru pian in re minor de Mozart interpretat de pianista si de Orchestra Concertelor "Lamoureux" dirijata de Igor Markevici. Si da, austriecii au spus ca Haskil a fost romanca.

La capitolul aparitiilor discografice din ultima vreme - evident, este vorba de discuri compacte - o sa mentionez editarea de catre casa "Orfeo" a unicului recital sustinut de pianista la Festivalul de la Salzburg. Dupa cel de-al doilea razboi mondial pianista a aparut in repetate randuri la celebrul festival, dar aproape intotdeauna a fost acompaniata de Orchestra "Mozarteum" sub bagheta lui Bernhard Paumgartner. Iata ca in 1957 artista sustine un recital cu un program care a cuprins Sonata in Do Major KV 330 de Wolfgang Amadeus Mozart, Sonata in Mi-bemao Major Op. 31 Nr. 3 de Ludwig van Beethoven si Sonata in Si Major Opus postum de Franz Schubert. Puteti citi aici o cronica a acestui disc compact.

Cum de asemenea puteti citi o "Scrisoare pentru melomani" dedicata unor inregistrari ale artistei editate de casa "Tahra". De data aceasta Haskil ii are ca parteneri pe Orchestra "Philharmonia" si Herbert von Karajan.

O recent nascuta casa formata prin achizitia diviziei audiovizuale a companiei "IMG Artists", Medici Arts, lanseaza o noua marca: "Medici Masters" specializata in inregistrari de arhiva. Intre primele discuri compacte lansate o intalnim pe Clara Haskil interpretand doua concerte pentru pian de Mozart in compania Orchestrei Radiodifuziunii din Koln: Nr. 9 sub bagheta lui Otto Ackermann (dirijor nascut la Bucuresti) si Nr. 19 sub bagheta lui Ferenc Fricsay.

Si in fine, elvetienii nu a uitat ca pianista a locuit pentru un bun timp in tara cantoanelor. De fapt Competitia "Clara Haskil" are loc la Vevey. Asadar, casa "Claves" a editat deja doua discuri compacte dedicate artistei. Unul in compania Orchestrei "Suisse Romande" sub bagheta lui Ernest Ansermet contine concerte pentru pian de Schumann si Beethoven (al II-lea), iar altul este dedicat creatiei mozartiene: concertele pentru pian numarul 19 si 24 acompaniatori fiind de data aceasta Orchestra de camera din Lausanne sub bagheta lui Victor Desarzens.


Etichete: ,